Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Ne-am pomenit în plină primăvară:
Din cer lumina picură, ca mierea,
Coboară peste câmpuri tămâierea
Din ruga cald-a vântului de seară.

Din clopote de floare, Învierea
Răsună-n zvonuri de mireasmă rară
Și păsările toate se-mbătară
De cântece, mai dulci ca mângâierea.

În leagăn alb de ramuri înflorite,
Va crește rodul plin de desfătare,
Ci-n suflet, ghețurile nu-s topite

Și tot mai urlă vântul de pierzare,
Din patimi, peste duhuri pustiite.
...............................................

În van stă, Doamne, Jertfa pe altare?