Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

În trup curat de Maică nenuntită,
Crescu sfânt trupul Tău din har ceresc,
Precum din ploaie și din raze cresc
Mănoase spice-n țarina rodită.

Și, ca un bob de grâu dumnezeiesc,
Te-ai măcinat în ura cea cumplită
Și-ai hărăzit ființa Ta zdrobită,
Acelor mulți, cari veșnic flămânzesc.

Smeriți, cu slabe mâni nesățioase,
În ruga lor din veci Te-au așteptat,
Cerșind mereu fărâme luminoase.

Cu sânge și cu lacrimi frământat,
În focul dragostei Te-ai copt, Hristoase,
Și spre viață veșnică Te-ai dat.