În luntre
Autor:
Zorica Lațcu Dormeai în luntrea mică. Și pornise
Un vânt năpraznic marea s-o despice;
Peste adâncuri limpezi să ridice
Troian de negre valuri. Înflorise
Pe ape spumă. Vântul zdrențuise
Vântrelele și brațele voinice
Abia țineau odgonul. Sta să pice
Catargul frânt; și cârma se-ndoise.
Ci tu dormeai... și nu Te-ai fi trezit
De nu plângeau ai tăi, slăbiți. Și iată
Tu, Doamne, iar plutești ca-n altă dată.
În luntrea sufletului meu, uimit,
Că poart-adânc de sine, adormit,
Un Dumnezeu, pe marea-nviforată.
Bookmark/Search this post with
Această operă este pusă la dispoziție sub Licența Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creative Commons.
Dacă aveți nevoie de alt mod de licențiere, contactați-mă.
Comentariile aparțin celor care le-au scris.
Comentarii recente