Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Era în clipa jertfei Tale sfinte.
Atunci mi-ai zis, în duh: să iei aminte!

Căci în altar creștea, pe sfânta masă,
Urzită-n cer, o cruce luminoasă.

Pe cruce, crin cu lujerul subțire,
Sfânt Trupul Tău, rănit, arde-n iubire.

Când jertfa Ta cea mare-a fost gătată,
S-a coborât Fecioara Preacurată.

Ea, blândă, s-a plecat ca să apuce
Și să culeagă crinul de pe cruce.

L-a învelit în lunga ei maramă,
Și L-a ascuns în dragostea de mamă,

Iar crinul cu petalele-i zdrobite
S-a odihnit în mâinile smerite.

S-a-ntins, apoi, sub cruce, ca să moară,
Cu crinul frânt în mâini, Fecioara Mamă.

M-am închinat, cu nesfârșită teamă:
Pe cruce au murit un Crin și-o Mamă.