Înviere
Autor:
Zorica Lațcu Iubirea n-a murit. Deci cum se poate
Să-nvieze azi, atât de strălucită,
Cât n-a putut privirea năucită
Să vadă-n față flăcările-i toate?
Iubirea crugul vremii nu-l socoate.
Ea curge de la Duhul, nesfârșită;
Ea n-a murit, ci fost-a tăinuită
Din drum bătut de zgomotoase gloate.
Jăraticul mocnit sub spuză - o vreme
Hrănit a fost cu lemnul Crucii sfinte.
A pâlpâit o flacără deodată
Și s-a-nălțat pe cerul plin de steme
A ars din lemnul crucii - duh fierbinte
Iubirea, una vie și-nviată.
Bookmark/Search this post with
Această operă este pusă la dispoziție sub Licența Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creative Commons.
Dacă aveți nevoie de alt mod de licențiere, contactați-mă.
Comentariile aparțin celor care le-au scris.
Comentarii recente