Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Ca să-ți vorbesc despre Iisus,
Nu știu cum aș începe;
Tot ce-n cuvinte nu-i de spus,
Doar inima pricepe.

Nu-ți voi vorbi, iubito, azi,
De-un Dumnezeu pe cruce,
Cel ce al lumii greu necaz,
Pe trupul său îl duce.

Nici de un mare Împărat
Al cerurilor sfinte,
Nici de maestrul luminat
Cu veșnice cuvinte.

Nu-ți voi vorbi de-un Dumnezeu,
Înfricoșat, puternic,
Cel care e numit mereu
Al vieții vistiernic...

Azi vreau să-ți spun cum vine El,
În inima geroasă,
Ca un boboc de ghiocel,
Ascuns sub neaua groasă.

Și-așteaptă-acolo, tăinuit,
Ca Duhul Sfânt să vină,
S-aducă-n sufletul smerit
Căldură și lumină.

Și Duhul Sfânt, în adieri,
Topește neaua toată
Și-aduce mii de primăveri
În inima-nghețată.

Iar ghiocelul cel ceresc
În taină înflorește,
Și multe flori Îl însoțesc
Zâmbind dumnezeiește.