Dragoste

Autor:

Zorica Lațcu

Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine,
Am cules argintul nopților de Mai.
Am legat în cântec zumzet de albine,
Glas de alăută, dulce viers de nai.
Am aprins în suflet tinere văpăi,
Străluciri de aur, flăcări de rubine,
Am căutat în noapte luminate căi,
Către Tine, Doamne, numai către Tine.

Am cetit din file vechi, cu slovă ștearsă,
Stih de preamărire, sfânt Numelui Tău,
Am țesut în pânză Jertfa Ta nearsă,
Ce-a zdrobit tăria veșnicului rău.
Am cântat iubirea sfintelor femei,
Care-au mers la groapă, ca să Ți se-nchine,
Am cusut din raze râuri de scântei,
Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine.

Ți-am trimis spre ceruri tainică solie,
Dragoste curată, dor nepătimaș,
Să-mi gătești de nuntă haină argintie
Și-n sclipiri de soare să-mi gătești sălaș.
Dragostea curată, dorul din solii,
Cu miros de smirnă-n rugă să se-mbine,
Ca să urce fumu-n valuri viorii,
Către Tine, Doamne, numai către Tine.

Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine,
Vreau să-mi frângă, albe, oasele sub roți,
Vreau să-mi curgă, rumen, sângele din vine,
Trupul meu cel fraged să mi-l rupă toți.
Învelită-n haina marilor dureri,
Suflet plin de taina lumilor divine,
Să pășesc pe calea grelelor tăceri,
Către Tine, Doamne, numai către Tine.

Bookmark/Search this post with