Serafim - Comments for "Baticul"

Cica eclesiologie comparata,

Cica eclesiologie comparata, ma lasi... :lol:
Asta imi aminteste de sinagogile din Ierusalim, unde inca de la intrare ii asteapta cate un batic sau o tichie.
Vorba aceea"Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar".
Eu nu le-as numi magarite, ba din contra, daca ar fi folosit acest accesoriu vestimentar tot timpul ar da dovada de fatarnicie. Bine ca nu le-ar pune pe bietele femei sa-si numere si pasii in zi de duminica.

Acoperamantul nevazut...

Cunosc multi ortodocsi care din varii motive sunt adeptii acoperirii stricte a capetelor nevestelor cu textile vazute. Nu cunosc decat putini ortodocsi (si eu pacatosul nu ma numar tocmai printre ei) care sa acopere capetele nevestelor cu textile nevazute. Ca sa parafrazez pe un parinte foarte cunoscut (Rafail Noica) au unii frati asa un zel la textile vazute ca te intrebi daca vor sa-si faca nevestele cele mai acoperite harci din cimitir. Sigur, pe acelea trebuie sa le faca... dar ar fi bine pe celelalte sa nu le lase.

Baticul

Ca femei trebuie sa stam sub autoritatea lui Hristos in permanenta, fie ca suntem casatorite sau nu. Cu atat mai mult cand intervine un sot, si intram sub autoritatea acestuia care trebuie deasemenea sa fie condus de El. In opinia mea baticul trebuie purtat permanent atat ca tanara femeie cat si ca sotie de barbat care trebuie sa fie preot in casa lui.
Cu siguranta simtim momentul in care tinuta noastra este indecenta, o simtim in ego-ul nostru, o simtim in starea noastra de bine... care rezulta din atractia pe care stim ca o provocam. Daca ne uitam atent in oglinda inainte de a iesi pe usa, si ar trebui sa o facem, vedem cu siguranta daca prin materialel pe care le purtam se poate vedea, daca atunci cand ne aplecam se vede o buna parte a sanului sau chiar fara sa fie nevoie sa ne aplecam, daca fusta descopera sau subliniaza in mod evident partea dorsala si picioarele si chiar daca intreaga noastra aparenta este extravaganta si saritoare in ochi de la distanta.
Noi femeile avem, mai inainte de barbati, un simt al detaliului foarte dezvoltat si ar trebui cu usurinta sa ne dam seama de aceste lucruri.
Stiu ca nu o facem de multe ori pentru ca dorim sa aratam bine, sa ne simtim bine si sa fim in final apreciate.
Dar ca una care se confrunta cu aceste lucruri va spun ca se cuvine unei femei sa fie evlavioase in purtarea sa, atat in Biserica, cat si in afara ei.
In toate deci sa ne purtam cu intelepciune si cu ascultare de Dumnezeu si de Cuvantul Lui!

Interesanta optica

Interesanta optica scriitorului dar imi plac si comentariile....

"Trebuie oare sa imbrac

"Trebuie oare sa imbrac vesmant randuit anume pentru slujba Liturghiei, sau sa sa-mi acopar cu o haina pana la calcaie? Agoniseste-ti mai degraba hlamida duhovniceasca care ii face placere lui Dumnezeu. Haina pana la calcaie inseamna omorarea madularelor. Spune-mi frate, daca omul poarta o porfira intreaga din matase si este desfranat, il curateste cumva vesmantul de curvie sau de alte patimi? Deci ce va fi cu cei vrednici de Sfintele Taine dar sunt lipsiti de vesminte? O singura haina ne-a poruncit Domnul sa purtam - pe cea a curatiei."
sursa> http://bizantin.co.nr/
Eu personal nu cred ca in biserica te acoperi pentru a nu sminti. Astazi podoaba capilara nu mai sminteste pe nimeni, doar extravaganta si snobismul mai sare in ochi. Hai sa fim sinceri, acolo e poate singurul loc in care ne rupem de grijile si gandurile zilei. Participand activ la Sfanta Liturghie nu ai cum sa observi amanunte legate de acest aspect. Ca e cu capul acoperit sau nu, ca are dunga la pantaloni sau nu, ca sta in genunchi toata slujba sau nu, ca are haina noua sau nu...nu cred ca pentru asta mergem la biserica si nici ca acestea ar putea sa-mi sustraga atentia.
Mai tare ma deranjeaza "babutele" care sunt parca fixate sa spioneze mici amanunte si te trag de maneca sa ingenunchezi cand considera ele ca e momentul(desi canonic ,dupa cate stiu, duminica nu se ingenuncheaza, ci se sta in picioare). Sigur ca le accept piosenia, dar ma deranjeaza mai mult acest exces de zel decat imbracamintea sau aspectul fizic al semenului. Poate sa fie cu stea in frunte, daca participa la slujba si nu ma deranjeaza, pot si eu sa ma rog linistita.
La fel de deranjanta poate fi forfota din timpul cuvantului de invatatura(a predicii), cand"cei ai casei"(barbatii din consiliul parohial) isi iau un "moment de respiro", plimba "cu sarcini" talere, prescura...asta pot s-o inteleg, dar parca uita sa o faca in liniste, organizat, sa poata auzi toata lumea predica si nu forfota lor.
Am invatat insa ca exista o ierarhie si in cer, asa ca e firesc sa nu fim nici noi situati pe aceeasi treapta duhovniceasca, important e ca suntem angrenati in urcusul duhovnicesc fiecare dupa puterile sale de aceea pot linistita sa spun ca ii iubesc si ii accept pe toti asa cum sunt.
Cu sau fara batic, cu sau fara forfota, cine sunt eu sa judec pe altii? Mai mult gresesc eu fata de semeni si Dumnezeu, iar El imi ingaduie inca sa traiesc, imi mai lasa timp sa ma indrept, iar eu nepasatoare las timpul sa se scurga...

NOI NU STIM

"Noi nu stim EL si noaptea are grija de noi"
O minune da fatuca a gandit randul de mai sus
Intr-o poezioara scrisa cu foarte multi ani in urma

Ne bucuram cand ii vedem pe copii crescand ne
Umplu de bucurie realizarle lor

Si ne doare
Tristetea lor
Inimi iubitoare de
Mame sa ne rugam si sa invatam sa ne smerim stiind ca NOI NU STIM

P.S.: Fiica mea are 22 de ani...nu mai este copilasul care a scris randurile care m-au bucurat atat; IL ROG PE BUNUL DUMNEZEU sa lase ingerasul fiecaruia cu putere indoita pentru a-i ajuta pe acesti copii care se afla pe o mare mult mai involburata ca niciodata. Dragoste si durere...sa ne rugam pentru ca LUMINA sa fie victorioasa in fiece clipa, in fiece inimioara! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii! Maicuta Domnului ne are sub acoperamantul sau. Sa ne bucram neincetat!

Amin.

"De ce starneste atata

"De ce starneste atata impotrivire?"
FIINDCA traim intr-o lume care este cu susul in jos.

Nici eu nu stiu de ce Inima

Nici eu nu stiu de ce
Inima are nevoie de putina
Credinta si de
Iubire

EL ne invata ca
Umilinta aceea

Neincetata
Uneste

Stim toti ca
Tatal Ceresc este
IUBIRE sa incercam sa facem Sfanta Sa Voie
Uitand-o pe a noastra

CROIT LA METRU

Croit la metru
Rup
O creanga din pomul
Iubirii si o
Tarasc prin omatul

Luminos
Aduc cu

Mine durerea unei
Existente
Triste fiindca
Ruga neincetata nu a prins radacini in
Unica-mi inima