Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Blogosferă. Neologism în toate limbile pământului. De la „weblog” (jurnal pe web) s-a ajuns la „blog” iar la ora actuală nu mai reprezintă simple jurnale ci tind să se transforme destul de repede dintr-un mod alternativ de presă în principalul mod de publicare. De ce? Din punct de vedere al celui care scrie, este foarte ieftin. Din punct de vedere al celui care citește, este mult mai ușor de citit, accesat, căutat informații relevante. În plus, este mult mai simplu de urmărit un anume scriitor care, eventual, a plăcut în mod mai deosebit unei anumite categorii de cititori.

5W (și un H) este prescurtarea pentru un set de reguli jurnalistice pe care ar trebui să-l îndeplinească o știre. Cei 5 de W sunt „what, who, why, when, where” înseamnă „ce, cine, de ce, când, unde” iar H vine de la „how” adică „cum”. Prin urmare o știre ar trebui, cel puțin teoretic, să răspundă la aceste 5 întrebări plus una. Ce s-a întâmplat, cine era acolo, de ce s-a întâmplat, când s-a întâmplat și unde s-a întâmplat, detaliind eventual și modul în care s-a întâmplat.

Asimov vorbește în seria Fundației despre calculatoare care uitau informațiile care nu erau accesate o perioadă lungă de timp. Tot mai des văd articole pe marginea "fragilității" informației digitale, în format electronic. Se plâng unii dinozauri de faptul că informația nu mai are nici pe departe aceeași durată de viață ca și scrisul pe hârtie sau mai mult, ca pietrele sau tăblițele de lut pe care se scria cu slovă cuneiformă. Pe vremea aceea doar cei care aveau o educație deosebită (școala era scumpă), cei bogați și cei care aveau într-adevăr ceva de spus apucau să lase ceva scris.