Când a treia oară, Petru,
Vai, s-a lepădat,
După al Tău cuvânt, cocoșul,
Doamne, a cântat.
Și-a venit atunci în sine
Ucenicul iar,
Și, ieșind afară-n beznă,
A plâns cu amar.
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;

Oamenii care nu plâng, devin violenți. Atunci când într-un om se adună prea multă durere, bucurie, întristare, extaz, dor apare nevoia de a se apăra în fața unei atât de mari agresivități. Apărarea în fața violenței este violentă. Principiul acțiunii și reacțiunii. Unii sparg, trântesc, se iau la bătaie, se mutilează sufletește și trupește apelând la droguri mai mult sau mai puțin legale, de la alcool și sex până la substanțe halucinogene sau tăiat de vene. Alții doar urlă de durere sau țipă de bucurie sau pur și simplu plâng.
Comentarii recente