Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Insula albă cu cedrii umbroși și cu vițe bogate,
Insula-n care străbunii trăit-au în veacuri uitate,
Doar pescărușii o știu, căci pe albe frânturi de coloane
Scutură aripa lor de amurg, luminoase broboane;
Și, când se duc să se culce în templul Athenei fecioare,
Sfâșie pânza uitării, țesută pe sfinte odoare.

Dormeai în luntrea mică. Și pornise
Un vânt năpraznic marea s-o despice;
Peste adâncuri limpezi să ridice
Troian de negre valuri. Înflorise