Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Am fost aseară la Tălpălari, unde în fiecare săptămână au loc "Serile Tălpălari". Probabil impropriu le-ar numi cineva conferințe. Nu sunt conferințe pentru că e vorba mai degrabă de un fel de discuții semi-libere și spun semi pentru că sunt discuții pe temă dată și cu moderator. Părintele Constantin Sturzu de obicei împreună cu maica Siluana Vlad și cu cei pe care-i mai invită vorbesc foarte scurt pe marginea subiectului propus iar după aceea cercul discuției se extinde la toți cei prezenți.

Așa cum bine știm, orice lucru poate fi și bun și rău. La fel și e și cu indiferența. Nu este vorba de indiferența la durerea aproapelui, nu este vorba de cei care "văzându-l, au trecut pe alături" când omul acela căzut între tâlhari abia putea să-și mai tragă răsuflarea. Atunci când cineva are nevoie de ajutor, suntem datori să-l ajutăm pe măsura puterilor noastre. Dar ce te faci dacă omul acela nu vrea să fie ajutat? Dacă vrei să-l ajuți să iasă dintr-o groapă, dintr-o patimă și el spune că nu e nici o groapă acolo și patima aceea nu este a lui.

Cineva care ține foarte mult la mine, mi-a spus acum ceva vreme că nu putem să-i rănim cu adevărat decât pe cei pe care-i iubim. Și, aș zice eu acum, se aplică și invers, adică nu pot să ne rănească cu adevărat decât cei pe care-i iubim.