Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
și-L făcea mai înalt și mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,

A fost pentru prima dată când am trecut de porțile unui penitenciar. Nu sunt emotiv și nici ușor intimidabil dar când am intrat în curtea interioară, când am trecut de al doilea rând de porți, parcă mi s-a schimbat percepția asupra timpului și a vieții. Se spune că fiecare loc are un duh al lui. Este valabil și pentru pușcării.

Preotul penitenciarului, care mă însoțea, m-a condus în capelă. Am așteptat acolo până când a adus deținuții. Eu eram în altar dar îi auzeam cum se închină, ordonat, unul câte unul. Mai aruncau câte o privire cu coada ochiului către mine dar fără să fie insistenți.

Suflete, de ce te zbați mereu?
Urli ca o fiară-nchisă-n cușcă;
Dinții de sălbăticiune mușcă,
Mușcă sângerând zăvorul greu.
Suflete, ai vrea să zbori la cer?