Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Nu știu dacă se întâmplă mai des decât acum 100 sau 1000 de ani dar fiind mai aproape de ceea ce pot vedea cu ochii, pare mai presant, pare că acum s-a adunat tot ce nu s-a întâmplat în ultimii 2000 de ani. Ne face cu ochiul la tot pasul și uneori ne lăsăm prinși, alteori găsim tăria de a ne păstra demnitatea umană și a nu lua în seamă ceea ce pare a fi, nefiind.

Așa cum bine știm, orice lucru poate fi și bun și rău. La fel și e și cu indiferența. Nu este vorba de indiferența la durerea aproapelui, nu este vorba de cei care "văzându-l, au trecut pe alături" când omul acela căzut între tâlhari abia putea să-și mai tragă răsuflarea. Atunci când cineva are nevoie de ajutor, suntem datori să-l ajutăm pe măsura puterilor noastre. Dar ce te faci dacă omul acela nu vrea să fie ajutat? Dacă vrei să-l ajuți să iasă dintr-o groapă, dintr-o patimă și el spune că nu e nici o groapă acolo și patima aceea nu este a lui.