Ascultare

imaginea utilizatorului Serafim
Versiune pentru tipărire
Your rating: None Average: 5 (162 votes)

Am auzit pe mulți spunând „tu ești călugăr, tu trebuie să faci necondiționat ce ți se spune”. Asta arată că n-au înțeles ce este ascultarea. Uneori le-am atras atenția că greșesc, alteori nu, pentru că discuția ar fi durat poate prea mult și ne grăbeam să mergem fiecare la treburile noastre. Așa că, iaca m-am apucat să scriu despre asta, și deși la mine durează ceva mai mult, pentru cititor durează doar atât cât i-ar lua cuiva să citească vreo 550 de cuvinte iar dacă a deschis această pagină, probabil are măcar două sau trei minute la dispoziție.

În primul rând, ascultarea nu este doar apanajul călugărilor. Ia gândiți-vă ce haos ar fi într-o familie în care fiecare spune cum vrea și face cum îl taie capul fără să țină cont de ce spune sau ce vrea celălalt. Nu spun că un asemenea vacarm, frate cu iadul, nu există în unele familii ci spun doar că lipsa ascultării ca supunere a voinței proprii față de voința celuilalt ne răpește liniștea și pacea și ne depărtează de Dumnezeu. Și dacă la depărtarea de Dumnezeu unii poate vor zâmbi pentru că nu cred, liniștea și pacea este lucru de preț și pentru credincioși, și pentru necredincioși, și pentru buni, și pentru răi, și pentru creștini, și pentru neamuri.

Ascultarea este dragoste. A face ascultare înseamnă să-ți supui de bunăvoie și din dragoste voința ta, voinței celuilalt. E drept că de multe ori este numită tăierea voii sau tăierea voinței dar această numire este cumva improprie pentru că se referă doar la cele văzute, la cele exterioare și nu ține cont de faptul că doar având voință foarte puternică poate cineva să și-o supună. Orice prost poate da cu pumnul în masă să spună „e așa cum zic eu” dar numai un om puternic poate să se supună de bunăvoie, din dragoste. Cel care face ascultare doar pentru că „trebuie”, face lucrare de rob sau de sclav, că și aceia lucrau pentru că nu aveau de ales. Și cel ce face lucrare de rob, primește plată de rob. Ascultarea nu este doar un „yes sir” și asta ne arată și Hristos când ne spune despre cei doi copii pe care îi avea un om. I-a spus unuia să se ducă să lucreze în vie și el a răspuns „nu vreau”, dar apoi i-a părut rău și s-a dus. I-a spus același lucru celui ce-al doilea și acela a zis „acum mă duc” dar nu s-a dus. Iată așă, împotrivitorul s-a arătat de fapt ascultător și nu „yessir”-ul. A-ți supune propria voință voinței celuilalt este un act de sacrificiu făcut din dragoste. Ascultarea este unul dintre cele mai importante acte de dragoste pe care le poate face un om, nu mult după acela de a-și pune propria viață ca s-o scape pe a altcuiva.

De aceea spun că nu pun mare preț pe numirea de ascultare „necondiționată”. Ascultarea este condiționată de dragostea celui care o face. Pentru că dacă nu este dragoste, se poate chema în multe feluri dar nu se mai poate numi ascultare. De asemenea, se mai spune ascultare până la moarte. Asta mi se pare o numire mai corectă. Cu precizarea că nu doar erezia este moarte ci orice depărtare, oricât de mică de Dumnezeu duce spre moarte. Lipsa dragostei este moarte.

Comentarii

Dar educatia

Sunt de acord cu ascultarea, dar cel de care asculti trebuie sa fie un om educat si cu intelepciune. Anul asta am facut un tur pe la manastirile din Nordul Moldovei si am ramas surprins sa constat ca la conducerea putinor localuri mai sunt oameni cu adevarat intelepti, oameni care sa stie cand si ce sa spuna, oameni educati care sa inteleaga si firea calugarului si aceea a mireanului.
Nu poti asculta un om care nu este intelept si te duce pe calea perzaniei, trebuie sa urmezi un om intelept, si stiu ca este greu, ca turma alege oameni de nivelul ei, nu prea destepti si nici prea intelepti pentru ca nu ar mai semana cu ei.
Alegerea staretilor ar trebui sa se face in functie de fapte, in functie de rezultatele faptelor lor, de cat de mult sunt iubiti de frati, de cat de usor le este fratilor sa ii asculte.
E doar o parere a mea, un mirean simplu

imaginea utilizatorului Serafim

Foarte bine punctat

Da, aveți dreptate. Dacă sunteți neînțelept/neînțeleaptă este cu dreptate să nu asculte copiii de dumneavoastră. Pentru că alegerea părinților "ar trebui să se facă în funcție de fapte, în funcție de rezultatele faptelor lor... de cât de ușor le este să îi asculte".

Bine ați spus.

Aseara urmaream cu sufletul

Aseara urmaream cu sufletul plina de o veselie sanatoasa si in acelasi timp cu o admiratie parca de copil , viata Sfantului Ioan Maximovici . In dimineata aceasta , citind postarea ta ,gandul m-a dus la zambetul acestui sfant ,a carui ascultare a fost desavarsita , asa cum cred ca a fost a tuturor sfintilor ...Ei si-au incredintat inima, mintea si vointa lui Dumnezeu cu o nadejde si o dragoste care inca ne induioseaza inimile si ne limpezesc mintea...

Mi-a placut foarte mult ceea

Mi-a placut foarte mult ceea ce ati scris despre ascultare. Dar cum se poate dobandi aceasta ascultare izvorata din dragoste? Mai intai ar trebui sa fie dragostea? dar nu mereu o avem....

imaginea utilizatorului Serafim

Mult stimate Năsuc :)

Mă bucur că ne întâlnim și pe aici.

Cu dragostea, e bine dacă începem cu cei de lângă noi, cu cei din familie și cu prietenii. Nu este destul doar atât așa că ar fi bine să încercăm să ne aprindem inima în noi de dragostea lui Hristos și așa să ajungem să avem în noi dragoste desăvârșită, cea care iubește și pe cei care ne fac rău. Sunt sigur că duhovnicul te poate îndruma mai bine dacă îi spui că vrei să înveți rugăciunea și liniștirea. Amândouă sunt unul și același lucru dar nu prea este simplu să le găsești pe Internet, de aceea spun ca e bine să-i spui despre asta duhovnicului și el te va îndruma sau poate te va pune în legătură cu cineva care te poate învăța pe îndelete, pas cu pas. Nu e greu. Durează doar o viață. Adică exact atâta cât are la dispoziție fiecare :)

Emite conţinut