Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Ceea ce vă voi spune s-a întâmplat în Alexandria acum vreo 1400 de ani. Un bătrân pe la vreo 60 de ani muncea din greu toată ziua ca să aibă cu ce să plătească o desfrânată pentru noapte. Foarte puțin din ce câștiga folosea pentru propria hrană, iar restul banilor îi cheltuia plătind câte o desfrânată pentru toată noaptea, să fie numai a lui. Bătrânul acela era călugăr.

Râdeau oamenii de el, îi aruncau vorbe de batjocură și-l scuipau pentru nerușinarea cu care muncea toată ziua până nu mai putea pentru ca apoi să meargă la bordel să cheltuie toți banii. Ce făcea de fapt în spatele ușilor închise, mulți își dădeau cu presupusul dar nu știau. Și câți ar crede dacă ar afla că un călugăr muncește cu ziua prin oraș de dimineața până seara ca să țină în fiecare noapte o femeie departe de păcate pentru o noapte?

Intra în cameră cu ea, încuia ușa și se punea să se roage. Se ruga pentru ea și citea la psaltire până dimineața. Iar ea stătea și se odihnea. Dimineața îi dădea drumul, dar nu înainte de a-i spune ca nu care cumva să dea cuiva de veste despre ceea ce face el. A doua noapte lua alta și apoi alta până când trecea pe la toate. Și apoi o lua de la capăt. De la o vreme, unele dintre ele, începeau și ele să se roage, că rugăciunea asta e boală grea și molipsitoare. Cine nu crede, să încerce să se convingă. Multe dintre ele s-au lepădat de meseria aceea rușinoasă și s-au măritat cu bărbați legiuiți iar altele au mers prin mănăstiri să-și îndrepte viața.

Abia după moartea bătrânului s-a aflat ce făcea el de fapt în fiecare noapte prin bordelurile Alexandriei. Murise la rugăciune și în mână avea un bilet care spunea „bărbați alexandrini, nu osândiți mai înainte de vreme, până ce Domnul, Judecătorul cel drept, va veni”. Tare înșelătoare mai sunt aparențele. Multe par bune și sunt rele și multe par rele și sunt bune.

Bătrânul este Sfântul Vitalie și-l prăznuim în fiecare an pe 11 ianuarie.