Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Orice medic stomatolog, dentist cum i se mai spune în popor, chiar dacă se mai supără ei când sunt numiți așa, orice medic stomatolog poate să vă spună că nu e bine să vă scobiți între dinți cu scobitori – cu excepția unor cazuri cu totul deosebite – și că e mult mai bine să recurgeți la ață dentară.

Nu sunt medic stomatolog dar ceea ce vă voi spune face parte din experiența mea personală.

În Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie seara, mă învârteam prin chilie căutând ceva, nici nu mai știu ce că de la evenimentele care au urmat am și uitat de la ce am început. La un moment dat când calc, simt o durere de aia soră cu stelele verzi. În covor, care de fapt e mochetă, ajunsese o scobitoare înfiptă cam pe jumătate între fibre, dar înfiptă sănătos, cam la firul ierbii cum se spune, ca să nu iasă prea ușor. Numai atât cât să stea cu cealaltă jumătate în așteptarea unui picior venind din sens opus. Știu că sunt studii care spun că durerea trece mai ușor dacă înjuri dar eu nu prea am încredere în studiile lor așa că m-am abținut. De la înjurat, nu și de la lacrimile care au țâșnit instantaneu fără să ceară voie. Mă așez ușor și mă uit să văd în ce-am reușit sa dau cu piciorul. Cam jumătate de centimetru intrase scobitoarea în picior. Eh, tot pe unde a intrat, am făcut-o să și iasă. Asta n-a fost greu. Stors locul până a ieșit o picătură de sânge ca să nu rămână praf și altele mai mari, spălat cu apă și pe urmă cu spirt. Știu că spirtul nu dezinfectează dar spală mult mai bine decât apa. Are treabă cu tensiunea superficială și alte lucruri din astea complicate de la fizică.

Caut cealaltă jumătate de scobitoare, și caut, și caut. Cine m-a pus să-mi iau mochetă maro deschis? Că nici ziua în plin soare nu știu dacă aș deosebi lemn de culoarea ei. Dar la lumina unui bec economic? N-am luat-o eu, am găsit-o aicea. Eh, acuma caută scobitoarea în carul cu... am găsit-o. O scot de unde se aciuase și pe urmă mă pun în pat că a doua zi de dimineață era slujbă mare.

De dimineață, slujbă, masă, telefon la cineva care lucrează în spital și-l întreb dacă și unde pot face un antitetanos. Mă întreabă de ce, îi spun că unii se înțeapă în cuie și în sârme, eu sunt mai original, mă înțep în scobitori. Râde de mine sau de situație sau poate-l gâdilase careva, că la telefon nu se vede, și-mi spune că antitetanos se face numai la spitalul de boli infecțioase că se ia în evidență și nu mai știu ce alte lucruri spitalicești pe care el le știe mai bine decât mine. Apoi cine nu știe, să afle acuma, dacă toată lumea stă mai liniștită de sărbători, preoții, diaconii și alte neamuri de clerici tocmai de sărbători au mai mult de lucru. A venit seara și eu încă nu ajunsesem pe la spital.

Apucasem să mă interesez oleacă despre cum e cu tetanosul și cică perioada de incubație e de vreo 8 zile. Și cică dacă apucă să se instaleze, îți dă diazepam ca să-ți liniștească durerile în timp ce-ți fierbe coliva că tratament nu prea este pentru tetanospasmin, neurotoxina care se formează în asemenea cazuri. Mai zicea un medic într-un studiu pe care l-am găsit că dacă se instalează infecția cică e bine să mănânci între 3500 și 4000 de calorii pe zi că e nevoie să se refacă neuroni și multe altele. Eh, dacă tot am ieșit din post, asta n-ar fi chiar o problemă. Acuma, se mai zicea pe acolo că prin unele țări antitetanosul se face la fiecare 10 ani preventiv. Nu obligatoriu, dar măcar te sfătuiește să-l faci. În Uganda și în România, nu. Slavă ție Doamne că nu m-am născut în Uganda.

Am hotărât că a doua zi, musai, mort-copt trebuie să ajung la spital. Adică, dacă se poate, preferabil nu chiar mort, doar că așa se zice. A doua zi de dimineață, slujbă. După slujbă, îi spun unui prieten care de obicei vine cu mașina pe la noi la mănăstire că am oleacă de treabă la spital. Mă întreabă ce arde și îi spun. Aista n-o râs. Poate-ar fi râs și el dacă ar fi fost la telefon dar în față nu prea sunt mulți care să mă privească în ochi și să facă pe nebunii. Nu știu dacă are legătură cu neamul meu de bihorean de aproape 2 metri, moștenit din partea lui tata sau cu privirea de răzeș basarabean pe care am moștenit-o de la mama dar de obicei oamenii când mă văd, se cam abțin. Așa cum ziceam, om bun, n-a râs, m-a luat cu mașina și m-a dus la spital la infecțioase. Prima pe stânga ne spune cineva de la poartă. La prima pe stânga se face doar antirabic, dacă e scobitoare de lemn, ar trebui să mă vadă cineva de la chirurgie că poate a rămas vreo așchie, să merg la Sfântul Spiridon. Sfinte Spiridoane, hai că ai ajuns chirurg, ajută-mă tu că ăștia mă cam plimbă. Nu bre, la spital la Sfântul Spiridon. Așa, pricep mai greu dar pricep și eu până la urmă. N-are a face cu faptul că aș gândi încet, gândesc temeinic.

Apoi cine n-a văzut spital de sărbători, să meargă să vadă. Oameni care au mâncat purcelul cu tot cu tacâmuri ca să nu rămână nimic sau au gândit că dacă tot a murit purcelul singur e bun de pus în oală si câte și mai câte. N-au timp la Spiridon, se ocupă doar de cazurile disperate că-s prea multe, să merg la urgențe în Copou. Mulțămim frumos de informație chiar dacă o fost oleacă mai răstită dar e utilă. Și omul când are nevoie, cam rabdă. Ajungem la UPU în Copou, nu la ușa aia, la cealaltă, nu aici, în cealaltă clădire, nu-i nimeni la parter, încercați la etaj, ajungem la un loc unde-mi cere buletinul. Taci că nu-i rău. Poate nu mă mai plimbă. Și nu m-au mai plimbat.

Vine un medic tinerel – că dacă-i nou în tagmă trebuie să acopere turele de sărbători, ca peste tot – care mă întreabă care-i baiul. Îi spun ce și cum. Dar care medic ți-a spus așa, păi de ce n-ai venit ieri, antitenatos se face în primele 2-3 zile. Pai sunt cam 28 de ore, e drept ca puteam să mă forțez să ajung de ieri dar n-am ajuns. Acuma-s aici. Se uită în talpă, mă ceartă că nu m-am spălat și mă trimite cu asistentul să mă împungă. Omul îmi administrează serul salvator nu înainte de a mă informa că se plătește. 13 lei. Hai bre că nu-s superstițios, fă matale injecția că plătesc ca popa. Am rezolvat-o și m-am înturnat acasă. Acuma, ce era să-i spun? Că mă spălasem eu de dimineață dar că stăteam de ceva mai mult de 8 ore în picioare și că dacă nu-l prindeam pe prietenul aista cu mașina poate ar fi trebuit să umblu jumătate de zi pe jos între spitale în loc de o oră? Că nu prea știu multă lume care să-și fi luat mașină din salariul minim pe economie și nici nu prea am fost interesat de problemă până acum așa că nici carnet n-am. Și parcă mi-ar fi fost rușine să sun la 112 dacă mă puteam mișca pe picioarele mele.

Și toate astea le-am pătimit din cauză că, deși am ață dentară, mai cumpăr și scobitori, că m-am obișnuit cu ele de mic. Păi dacă era o bucată de ață pe jos, în primul rând că o prindea aspiratorul. Și dacă prin cine știe ce minune s-ar fi încolăcit între fibre și nu s-ar fi dat plecată de acolo, să-l văd eu pe ăla care a dat cu piciorul într-o ață dentară de i-au dat lacrimile și pe urmă a umblat un ceas pe la spitale să-i facă cineva un atitetanos. Acuma i-am avertizat pe cei din jur că e posibil să fiu cam irascibil în următoarele zile. E unul dintre efectele secundare ale serului. Se manifestă în cazuri foarte rare dar nu se știe niciodată că eu la destul de multe medicamente am făcut reacții de astea care se manifestă foarte rar. Văd că toți se poartă cu mine foarte frumos. O fi de la zâmbetul meu șarmant. Nu cred că are a face cu statura.

Eh, acuma cred că este foarte clar pentru toata lumea. Dacă în loc de scobitori, aveam doar ață dentară, nu aș fi pățit o asemenea istorie. Nu încape îndoială că ața dentară este net superioară scobitorilor. Așa-i că nici un medic stomatolog nu v-a prezentat situația în acest fel? Nu de alta dar eu mă tem că nici pe ei nu-i învață la școală chiar despre toate riscurile pe care le prezintă scobitorile.

Vă doresc tuturor sărbători fericite în continuare și aveți grijă la scobitori.