Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Dacă unii oameni ar ajunge la concluzia, într-o bună zi, că este un act de discriminare faptul că pătratele nu sunt socotite cercuri, probabil ne-am grăbi să extindem definiția cercului în așa fel încât să cuprindă și pătratele. Familia este formată dintr-un bărbat, o femeie și ce le mai îngăduie Dumnezeu pe lângă ei, copii biologici sau adoptați. Presiunea politică și forțarea schimbării termenului de familie ca să includă și conviețuirile celor de același sex este o inepție la fel de mare ca și numirea pătratelor cu nume de cercuri. Să o numească altminteri. Să-i spună unitate consensuală sau consexuală sau să-i zică cum or vrea altfel decât familie. Să inventeze un cuvânt nou, că s-au inventat limbi întregi în ultimii ani. Esperanto, klingoniana și multe altele mai mult sau mai puțin cunoscute și în plus, e plină lumea de neologisme. Să-i zică „febalie” de exemplu sau sa scornească alt cuvânt dacă ăsta nu le place. Dar să lase familia în pace.

Dar stați așa că nu ne oprim aici. Ajungem mult mai departe. Dacă pătratele pot fi numite cercuri, triunghiurile de ce să nu poată și ele intra în același regim? Dar trunchiurile de piramidă cu ce au greșit să nu se poată chema și ele tot cercuri? Dar E8? Doar pentru că este în 8 dimensiuni nu se poate chema cerc? Haida, de! Unde a mers mia, mai merge o sută. Și dacă te uiți bine la el, aduce a cerc mai mult chiar decât pătratul.

Și dacă nu pricepeți ce legătură are geometria cu „familiile” formate din persoane de același sex, să lămurim în continuare. Spunea cineva că dacă oamenii se iubesc, nu ar trebui sa mai conteze numărul și poziționarea diverselor organe. Mai ales că se pot și tăia și lipi încât să nu mai știi de la ce a pornit și la ce a ajuns și prin urmare tot oameni sunt. Și cu puțin antrenament pot să se și ușureze din poziții asemănătoare. O fi, cine-s eu să contest? Dar dacă ei se iubesc atât de mult și au voie să se numească familie în împreuna lor viețuire, de ce am pune limitare doar la două persoane? Ce, cu trei nu se poate? Le numim „ménage à trois” și le spunem triunghiuri în geometrie și le discriminăm față de cercuri. Nu-i corect. Dacă pătratele pot fi cercuri, și triunghiurile au voie. Și dacă merge în trei, în mai mulți ce are ca să nu fie tot familie? Le numim orgii când am putea să nu-i mai discriminăm și să-i numim și pe ei tot familii. Că de bună voie și nesiliți se adună și se „iubesc”. Probabil la divorț ar fi mai dificil dar poate că nu e cazul să ne încurcăm acum în detalii.

Dar familiile reale, în care unul dintre soți a decedat, de ce să nu poată rămâne în continuare împreună? Îi numim necrofili și îi privim ca pe niște dezaxați și oameni care au musai nevoie de ajutor psihiatric. Dar ei se iubesc! Întrebați mortul să vedeți că nu zice nu. Iar „da” a zis cu mult înainte, la sfat. Și dacă pe necrofili îi lăsați să intre în cerc, cu pigmaliofilii, sau agalmatofilii cum mai sunt numiți, ce aveți? Cui fac ei rău? Statuilor? Statuia rezistă dom'le. E chiar ieftin la un eventual divorț că nici pensie alimentară n-are de plătit decât pentru curățarea și îndepărtarea resturilor rămase de pe la porumbei. Ei și acum serios că nu înțeleg ce ar avea lumea împotriva zoofiliei. Că animalele chiar ar putea să riposteze dacă nu ar fi de acord. Și pe urmă, a lăsat lumea moștenire averi întregi unor animale. De ce nu ar putea să apară și pe un certificat de căsătorie? Și așa pretind unii că se trag din maimuță. Dați-le voie oameni buni să întemeieze o „familie” cu strămoșii lor. Maimuțe, câini... rațe... Pești? Râme? Ameobe? Eh... !

Și dacă până acum am tot mers din aproape în aproape, să nu-mi spuneți că vă dezgustă pedofilii. Grecii antici sunt cei care ridicaseră pedofilia la statut de obligație socială. Băiatul care ajungea la pubertate mergea la un bărbat din cetate pentru a învăța mai multe vreme de câțiva ani. Dragostea între bărbatul în puterea vârstei și tânărul imberb, mai degrabă copil, s-a numit pedofilie adică „iubirea copilului”. Din ceea ce spun istoricii, de cele mai multe ori se ajungea și la relații intime. Cine nu mă crede să cerceteze istoria să se convingă. Mai ales că au avut grijă să se știe peste ani prin basoreliefurile foarte explicite pe care le-au lăsat.

Schimbări de genul acesta nu se întâmplă de la o zi la alta dar asta este direcția spre care merge această presiune politică, socială, filosofică. Cei care fac presiuni pentru familiile de același sex, fac presiuni pentru toate celelalte de care am zis și încă multe altele.

În toate acestea, unde anume ați tras linia și ați spus „asta nu” și de ce? Eu trag linia imediat după bărbat, femeie și eventual copii dacă au. De ce? Pentru că așa ne-a rânduit Bunul Dumnezeu. Pentru că în această „formație” familia are un rost, nu este pur și simplu un nume frumos. Ați simțit că vi se face rău la un moment dat citind acest articol? De la depărtarea de Dumnezeu ați simțit răul și înseamnă că încă nu suferiți să stați departe de El, chiar dacă v-ați crede atei. Iar cine crede că există moralitate fără Dumnezeu, să recitească.