Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

De va voi omul, de dimineață până seară poate ajunge la desăvârșire, spune un cuvânt din Pateric. Și asta nu s-a spus doar pentru a umple încă un rând într-o carte foarte densă și plină de învățături. A fost spus acest lucru ca o încredințare că într-adevăr, nu este nevoie de multă vreme pentru a se schimba un om chiar și din obiceiuri din cele mai grele. Mulți oameni nefiind înțelepți din tinerețe, se întorc în vreme puțină spre mântuire. Și ca un exemplu este Sfântul Bonifatie pe care tocmai azi l-am prăznuit, pe 19 decembrie.

Acest Bonifatie era tocmit slujitor la o femeie tânără și bogată, care moștenise avere multă de la părinții ei. El frumos, ea fără bărbat, nu-i greu de priceput că trăiau împreună fără nici o rânduială. Mai era și bețiv pe deasupra. Totuși, păcate lumești având, nu și-a închis inima și mereu se gândea că ar vrea vreodată să se îndrepteze și să se lepede de păcate, să facă lucruri cu adevărat bune. Și nu a rămas doar la gândire că-i părea rău din toată inima că nu se poate rupe de patimi. Nu trecea cu vederea nici pe cei săraci și în nevoi iar dacă vedea o răutate îl durea inima pentru cel nedreptățit. Așadar, nu avea inimă împietrită.

Și stăpâna lui era conștientă că ceea ce făceau ei nu-i lucru tocmai bun așa că atunci când a aflat că prin Orient sunt prigoniți creștinii și că se fac mulți mucenici, l-a trimis pe Bonifatie să-i aducă moaște de la vreun mucenic ca să-i facă biserică și să se roage pentru ei sfântul acela. El, a întrebat însă înainte de plecare „dacă trupul meu îl vor aduce după ce voi fi suferit pentru Hristos, vei fi mulțumită?” A râs Aglaida, că așa o chema pe stăpâna lui Bonifatie, și l-a numit bețiv păcătos certându-l ca să nu ia în râs dorința ei ci s-o plinească întocmai. El însă avea un gând ascuns în inima lui căci găsise o scurtătură la fel cum o întrezărise tâlharul pe cruce.

A ajuns în Tars unde fără să se odihnească s-a dus să vadă cum sunt munciți mucenicii. Văzându-i a strigat tare că și el este creștin. Mult l-au muncit și l-au chinuit pentru cuvintele astea. Iar în vremea chinurilor multe minuni s-au petrecut. În cele din urmă l-au omorât tăindu-i capul că se speriaseră de mulțimea de oameni care se lepădau de idoli și se închinau lui Hristos văzându-l pe sfânt cum pătimea. Se spune că cinci sute și cinci zeci de oameni s-au întors de la idoli către Hristos văzându-l pe Sfântul Bonifatie pătimind. Mai mult, după ce i-au dus trupul înapoi la Roma, Aglaida, fosta lui ibovnică și-a îndreptat viața cu totul.

Uite dară că nu doar de umplerea vorbei s-a spus că omul dacă va voi, de dimineața până seara poate ajunge la desăvârșire. Au fost unii care au pus și în practică cuvântul ăsta. Unii prin mucenicie, alții prin răbdare și lacrimi, dar toți căutând cu inimă curată și niciodată cu viclenie, cu fățărnicie sau cu apucături de farisei. Acuma, fiecare să facă așa cum socotește. Dar atâta vreme cât mai are omul suflare, nu este nici prea devreme, nici prea târziu pentru îndreptare.