Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Oamenii se cred puternici pentru că au forță în mușchi. Sau se cred puternici pentru că pot să poruncească iar lucrurile să se întâmple după porunca lor. Sunt și oameni care se cred puternici pentru modul în care reușesc să mânuiască o samă de cuvinte și să convingă într-o direcție ori în alta. Alții nici nu au nevoie de cuvinte, le este de ajuns să vadă un picior de femeie sau de bărbat ca să pornească la război. Nici o putere însă nu este reală fără înțelegerea sursei ei.

Cel care poruncește și are voința împlinită, își datorează puterea în mare măsură celor care îl ascultă. S-a întâmplat, nu o singură dată în istorie, ca sclavii să se răscoale și să strice puterea Romei. Și chiar dacă nu se mai numesc sclavi în ziua de azi, mulți oameni nu sunt departe de condiția celor de acum 2000 de ani sau chiar mai rău. Un om care se crede stăpân peste o mână de oameni, ar trebui să fie recunoscător celor care îi asigură această putere. Pentru că puterea lui nu este de fapt decât o părere și o iluzie. Oamenii pot oricând să se ridice împotriva oricărui asupritor, indiferent de numele sau de titlul pe care-l poartă.

Cel care are „mușchi”, fie că e vorba de pumn puternic sau are o armă sau alt soi de unealtă de care se ajută ar trebui să audă cuvintele pe care le-a auzit odată Petru: „te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești”. Pentru că nu a fost făcută nici forța fizică sau agerimea mâinii să ne ajute decât pentru o perioadă limitată de timp, pe care de obicei o numim generic „tinerețe”. Înainte este prea puțina iar după, începe să decadă. Și chiar și așa, nimeni întreg la minte nu va putea pretinde că este cel mai puternic, nu atâta timp cât există spirit de haită și se pot scula 10 sau 100 care să dea jos pe unul singur, oricât de tare.

Impresionarea prin frumusețe și inteligență s-a dovedit și ea a fi de scurtă durată. Jeanne Antoinette Poisson, cunoscută și ca Madam de Pompadour, la fel ca multe altele care au stat în spatele regilor și marilor vremii, a ajuns de multă vreme oale și ulcele.

Cel care convinge ușor și se joacă în felul acesta cu mințile și cu inimile oamenilor uită că nimic nu este mai sălbatic decât furia oarbă și ura mulțimii care se descoperă înșelată sau care știind de multă vreme cum stau lucrurile, decide brusc că nu mai vrea să fie înșelată.

Dintre toate formele de putere, din care numai o foarte mică parte le-am trecut aici în revistă, totuși nici una nu este putere reală. Pentru că așa cum spuneam, e importantă cunoașterea sursei puterii. Iar dacă sursa e slabă, la fel este și puterea. Dacă sursa e trecătoare, la fel e și puterea. Cunoașterea Adevărului este singura putere reală. Pentru că Adevărul nu trece și nu se schimbă de la o zi la alta. Cunoscând Adevărul, nu mai îngăduim să fim păcăliți cu iluzii fine sau grosolane care uneori ni se pun în fața ochilor ca o perdea de fum. „Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceștia s-au împiedicat și au căzut, iar noi ne-am sculat și ne-am îndreptat”.