Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

De cele mai multe ori, când ajungem să tratăm oamenii ca cifre sau procente, facem o mare nedreptate. Omul privit ca cifră, ca statistică, devine o monstruozitate iar cel care ține lupa este foarte adesea un monstru.

A gândi în termeni de genul „o femeie în România naște 1,3 copii” este exact a privi femeia ca pe o mașină de produs plozi. Ori ea este în primul rând om. Și fiecare în parte este o persoană cu individualitățile ei. De asemenea, este puțin deplasat a număra oamenii cu virgulă. Ori are un copil, ori doi ori mai mulți, dar nu 1,3. E ca în bancul acela unde doctorul spune la naștere „are 3 kile 600. Rămâne așa?” Păi ce-i copilul? O bucată de carne de măcelărie?

A spune că românii au copii cu 92% mai deștepți decât cei dintr-o altă țară, oarecare, pentru că se consumă sare iodată care crește activitatea cerebrală este o nebunie. Ce faci cu cei pe care îi îmbolnăvești sau chiar îi omori din cauza consumului obligatoriu și exagerat de iod din România? Sau poate ați mai auzit spunându-se „avem 1 milion de soldați, ei au 100 de mii. Oricâți ar muri dintre ai noștri tot învingem”. Și asta justifică moartea unor oameni într-un război nedrept? Sacrificiul devine simplu când este făcut din moliciunea fotoliului și din căldura casei. Dar cine-ți dă dreptul să-i sacrifici pe alții? Vrei sacrificiu, sacrifică-te pe tine însuți. Mai departe de atât, nu ai dreptul. Iată câteva din cazurile în care statisticile sunt imorale. Nu prin cifrele pe care le oferă ci prin interpretarea și prin utilizarea lor.

A privi lucrurile în forma „un copil din trei se uită la pornografie pe Internet” poate avea relevanță pentru cei care vor să-i ajute să scape de o dependență care le poate distruge sănătatea. Poate fi un argument pentru a face mai multe locuri de joacă și a amenaja mai multe parcuri. Iată că statisticile pot avea și un scop bun, moral. Dar este o linie foarte fină și ușor de trecut dintr-o parte în alta.

A privi numărul de vizitatori, fani, votanți la alegeri, ca o masă amorfă care-ți dă putere, este profund greșit și imoral. Fiecare dintre cei care ți-au dat un vot sau care ți-a vizitat situl este un om, o persoană cu propriile dureri și bucurii. Cu propriile aspirații și cu așteptări de la tine. A-i folosi pe post de benzină pentru motorul ambițiilor politice sau de altă natură este o desconsiderare grosolană a umanității. De cele mai multe ori statisticile sunt folosite pentru a da forță politică sau pentru a justifica investiții care nu ar putea fi justificate în nici un alt fel. Asta nu face statistica imorală, la fel cum actoria nu este imorală în ea însăși. Totuși foarte adesea este folosită în scopuri care duc la depărtarea de dragoste, de adevăr, de dreptate.

Și fără să încerc să fac pe „lupul moralist” aș sublinia din nou faptul că lucrurile devin rele în funcție în primul rând de scopul urmărit. Nu, nu am spus că scopul scuză mijloacele ci că dacă scopul e rău, probabil și lucrarea e rea. Și nu în ultimul rând lucrurile devin rele în funcție de modul în care ne raportăm la ceea ce facem. Și atunci cum să le facem să fie bune? Atâta vreme cât suntem sinceri în ceea ce facem și încercăm să facem din dragoste, vom reuși să facem și lucruri bune. Asta este calea cea strâmtă.