Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Aș vrea să încep prin a spune că nu cunosc nici măcar un singur creștin care să fie antisemit. Adică, e posibil ca prin oarecare artificii de logică forțată, cineva să poată dovedi că laptele e verde, asta nu înseamnă că ceea ce a reușit el să „demonstreze” are și bază în lumea reală. Prea adesea ne-am obișnuit să mutăm exercițiile de logică în afara a ceea ce este posibil. De aceea, după ce am terminat de demonstrat un lucru în teorie, este bine să ne uităm și pe geam afară să vedem dacă este posibilă în practică acea concluzie la care tocmai am ajuns.

Un creștin nu va putea niciodată să fie antisemit pentru simplul motiv că Iisus Hristos, ca cetățean al acestei lumi, s-a născut evreu și a trăit ca evreu. Cum ar putea cineva care își ia numele după un evreu – știind că numirea de creștin vine de la numele lui Hristos – să urască poporul din care a venit Mântuitorul său? Este cel puțin la fel de ilogic ca și a gândi că poate cineva să-L cinstească pe Hristos disprețuind-o sau ne dând cinstea cuvenită mamei sale.

Cei care fac răutăți, este cu dreptate să fie înfierați, din orice neam ar face parte. Aceasta este treaba legii din orice țară. Nici o lege și nici o excepție de la lege nu ar trebui să apere un anumit grup altfel decât pe ceilalți oameni. Dar să lăsăm legilor și legiuitorilor aceste detalii. Cei care participă onest la propășirea țării și a poporului în care au ajuns, sunt priviți ca frați și ca eroi. Pentru că cel care se poartă ca un frate nu mai este străin ci devine frate.

Un palestinian născut în Siria – prin urmare un semit – a făcut un lucru extraordinar pentru poporul român. Raed Arafat a înființat SMURD mai întâi la Târgu Mureș și apoi a ajutat la adoptarea acestui serviciu în întreaga țară. Care român și care creștin nu-l socotește pe Raed un erou național? Cei ce fac bine, sunt răsplătiți cu bine cu toate că uneori, din motive mai mult sau mai puțin politice, ajung să li se pună lume de-a curmezișul.

Românul nu a fost niciodată urâtor de străini. Mereu a fost primitor și gata să-l ajute pe cel de lângă el. De multe ori s-a ales cu mâna mușcată și cu fața zgâriată în timp ce încerca să mângâie și să oblojească pe cel aflat în suferință. Dacă ne grijim rănile pe care le-am primit în încercarea de a ajuta, nu înseamnă nici că suntem antisemiți, nici că am fi xenofobi. Că nu poate nimeni să cinstească pe Hristos și să vrea moartea unui popor în același timp. Iar cine crede că se poate, nu L-a cunoscut niciodată.