Inventatorul colivei

imaginea utilizatorului Serafim
Versiune pentru tipărire
Your rating: None Average: 5 (286 votes)

Pe la jumătatea secolului al patrulea, oameni cu multă imaginație și puțină înțelepciune, s-au hotărât să facă în așa fel încât să strice rânduielile creștinilor. Pentru asta a dat poruncă apostatul împărat să se stropească cu sânge de la templele idolești toate cele ce se vând în piață și în felul acesta creștinii să aibă parte de jertfele aduse zeilor ca să fie batjocoriți. Nu știa, cel ce fusese odată creștin, că idolii nu înseamnă nimic decât piatră și lemn. Și prin urmare nici jertfa pentru ei nu înseamnă nimic pentru creștini.

Totuși, pentru a nu se face sminteală în Biserica lui Hristos, Teodor Tiron, care fusese chinuit și omorât pentru credință cu 50 de ani înainte de aceasta, a dat pe față vicleșugul. S-a arătat în vis episcopului Eudoxie și i-a spus ce face împăratul cel apostat și i-a spus și cum să-i învețe pe creștini să scape de această ispită. Să fiarbă grâu și apoi să pună și miere, ca să aibă gust mai bun. Spunea sfântul Teodor Tiron că așa se făcea în satul lui.

A fost simplu pentru episcopul Eudoxie să dea de știre creștinilor pentru că în acea sâmbătă, toți au venit mai întâi la biserică. Deh, oameni râvnitori. Împăratul n-a putut să se supere decât în ascuns pentru că nu a vrut să facă publică încercarea lui. Dar știți cum e când se adună mai mulți și plănuiesc ceva, tot se simte vreo duhneală pe unde au stricat aerul. Pentru că îngăduie Dumnezeu uneori ca prevedere a celor ce vor să fie câte s-au spus la întuneric să se audă la lumină și ceea ce s-a vorbit la ureche, în odăi, să se vestească de pe acoperișuri.

Prin urmare, sfântul Teodor, nu este inventatorul de drept al colivei, dar ar fi rămas necunoscută dacă nu ne-ar fi spus el despre ea. Probabil că măcar un premiu Nobel pentru artă culinară tot i s-ar cuveni. Că e drept că mai sunt și oameni cărora nu le place coliva dar nu prea mulți. Totuși parcă dacă mai are și ceva nucă sau alune măcinate, biscuiți, bomboane, cacao, deja se poate numi de-a dreptul prăjitură. Asta ca să nu mai pomenim de esențele de rom și vanilie sau chiar coajă de lămâie cu care le răsfață unele gospodine.

În ziua de azi mulți asociază coliva cu biserica și o refuză dintr-o încrâncenare contra „popilor”. Poate ar fi bine să-și amintească faptul că e mâncare. Și cu excepția cazului în care suferă de diabet ori intoleranța la gluten, e chiar o mâncare foarte bună. Și apoi, cui nu i-a place, să mi-o dea mie ori altor copii cărora le sclipesc ochii la dulciuri.

Comentarii

Pulitzer-ul .....

Pentru arta culinara :))))) :P

Persoane care se feresc de coliva

Cunosc si eu persoane care se feresc de coliva.
Dar am auzit si de altii care fug de tamaie. 8))

Post usor va doresc!

Posibila cauza

Coliva este asociata de multi nu atat cu biserica, cat cu inmormantarile si parastasele. Poate de aceea nu le place.

Bunatate de coliva

Uite ca asa am aflat si eu povestea colivei. Si chiar daca nu are o denumire extra-gustoasa (si intr-adevar multi o asociaza numai cu biserica si cu praznicele), mie personal imi place foarte mult. Am o matusa care face o coliva!... Daca nu-mi pastreaza si mie putina, atunci cand face, se lasa cu suparare mare! :)

Emite conţinut