Simplitate

imaginea utilizatorului Serafim
Versiune pentru tipărire
Your rating: None Average: 5 (246 votes)

Dacă nu poți explica simplu, un lucru, probabil că nu l-ai înțeles suficient de bine. Neștiința, necunoașterea, nesiguranța și toate cele care se împotrivesc adevăratei înțelegeri se ascund în multă și încurcată filosofie. Adevărul se face cunoscut în evidențe. Simplu și fără multă încurcătură.

Când văd pe cineva explicând în așa fel încât doar el înțelege, primul lucru la care mă gândesc este „săracul de el, cum se ascunde în spatele dicționarului”. Când spui adevărul, nu te temi de înțelegerea celorlalți ci te bucuri de ea. Nu te temi că-ți va fi pusă la îndoială poziția sau discursul. Nu te temi de întrebări pe marginea a ceea ce spui. E greu să-ți aperi propria poziție dobândită prin diverse tertipuri și să spui adevărul în același timp. Ca să poți spune mereu Adevărul ar trebui să-ți schimbi toată viața făcându-te următor Lui, și nu să încerci să-l schimbi după mintea ta. Iar la asta se ajunge prin simplitate și simplificare. Minciuna și înșelarea are nevoie de multe complicări ca să poată ameți mintea omului.

„Simplitatea nu este un țel. Ajungi la simplitate dacă te apropii de tâlcul adevărat al lucrurilor” spunea un mare om care s-a apropiat frumos de Dumnezeu. Un om care a vrut să priceapă tâlcul simplu și adevărat al lucrurilor cioplindu-le în lemn, în piatră și în metal. Îi putem admira și azi „Poarta sărutului” care arată esența dragostei dintre bărbat și femeie și „Masa tăcerii” care este o altă cină de taină sau „Coloana infinitului” care ne arată toată istoria omenirii.

„Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor” spune Hristos arătând cum anume se ajunge la adevăratul tâlc al lucrurilor. Lucrurile cele mai importante în viață nu au nevoie de multă școală. Au nevoie în schimb de a ne descălța de praful zilnic când ne apropiem de ele și a le primi cu toată luarea aminte. Tocmai ca să nu ne putem lăuda că prin vreun merit al nostru am ajuns să înțelegem, esența lucrurilor ni se arată atât de simplă.

Așadar, data viitoare când cineva încearcă să vă explice ceva alambicat și încurcat în așa fel încât să nu înțelegeți nimic dar să vă minunați de modul în care știe să vorbească, nu vă temeți să vă ridicați și să-i cereți să explice pe înțeles. Iar dacă nu poate, aveți tot dreptul să vă îndoiți de faptul că știe despre ce vorbește. Tot ce este adevărat și esențial poate fi spus simplu. Labirinturile sunt făcute nu pentru a descoperi ceva, ci pentru a-i pierde pe cei care s-ar încumeta să intre în ele. Cu atât mai mult labirinturile făcute pentru minte sunt mai periculoase pentru că vor să piardă mințile oamenilor și odată cu ele și inimile lor.

Comentarii

sa fim seriosi...

văd lucrurile cam așa:

1.dacă mă minunez de modul în care vorbește făra să ințeleg ce spune,sunt un dobitoc.

2.dacă vreau să ințeleg și nu-l rog să-mi explice iar inseamnă că-s un dobitoc,și oricum ar încerca omul...nu are cu cine.

3.dacă incearcă să-mi explice sub altă formă insă nu reușește să mă facă să-i ințeleg mesajul:
a-ori are el probleme strict legate de ...arta comunicării nereușind să-și transmită mesajul coerent și la nivelul receptorului caz in care este posibil să știe exact despre ce vorbește ba chiar,poate să fie un real expert in domeniul abordat.

b-ipoteza articolului,conform căreia nu știe nimic dar se ascunde in spatele dicționarului, este valabilă.

c-eu sunt un dobitoc și indiferent de metoda și vocabularul folosite nu voi pricepe veci-pururi

imaginea utilizatorului Serafim

Hehe

Hai să plecăm totuși de la premiza că ești om și nu dobitoc (animal). Și pe urmă ducem logica de aici încolo. Mda. Probabil au mai rămas doar două variante din cele propuse.

Că au fost și sfinți care vorbeau cu animalele și se înțelegeau. Dar nu foloseau web-ul pentru asta și nici blogurile. Și da, știu că n-ai zis de "dobitoc" în sensul de patruped dar m-a distrat numirea :)

aici pe net

e posibil sa vrei sa spui/scrii un lucru si sa se inteleaga altceva. Mai ales daca e citit in graba.

petitie

Parinte Serafim, v-am trimis o rugaminte la articolul, puterea mangaierii, pentru a ne sprijini in legatura cu petitia noastra, aceasta
http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_pentru_iluminarea_si_semaforizarea_trecerii_de_pietoni_de_pe_dn7_din_dreptul_comunei_santandrei-p34197052.html
si pentru ca am vazut ca mi-ati vizitat blogul , ma intreb ce v-a retinut sa nu-mi spuneti niciun cuvant, nici de refuz , nici de acceptare, as fi vrut sa fi inteles gresit de aceea nu v-am scris ieri, fiindca am asteptat ca nu cumva sa ma pripesc in judecata mea.
V-as fi indatorata daca mi-ati da un raspuns, orice raspuns.
Multumesc

imaginea utilizatorului Serafim

Părerea mea?

Părerea mea este cam așa. Petițiile online nu ajută la nimic. Sunt un mod eficace de a face rost de date personale și adrese de email. Dacă vreți să faceți o petiție, luați un caiet și adunați semnături, adunați 10-15 oameni și pichetați biroul primarului, senatorului, deputatului din zona cu problema despre care spuneți. Eventual găsiți un ziarist care să vă susțină cauza și să scrie un articol în ziarul local sau poate chiar în unul central. Chiar dacă nu vă susține cauza, mulți ziariști sunt foarte ieftini în ziua de azi și se bagă repede în astfel de probleme din dorință de publicitate. "Like"-uri pe facebook, "semnături" online și altele asemenea, nu ajută la nimic. Oamenii mor în continuare și nu vom putea merge la judecată să spunem "păi eu am dat like la petiție și la fel am făcut și cu rugăciunile". Domeniul petitieonline.ro este unul privat, nu este oficial. Când ați auzit ultima dată un politician spunând "în urma petiției de la petitieonline.ro am hotărât să modificăm cutare lege sau să instalăm cutare semafor"? Eh, cam atâta valorează petiția aia.

Referitor la blogul dvs, eu citesc undeva între 500 și 1000 de articole zilnic pe foarte multe situri și bloguri, uneori mai și comentez, dacă mi se pare că am ceva de spus pe marginea subiectului articolului respectiv. Prin urmare, dacă aveți un blog, este foarte posibil să-l fi vizitat cel puțin odată. Ați putea să puneți un nume, chiar unul generic în loc de "anonim" așa cum fac mulți din cei care semnează pe aici comentarii și de asemenea să lăsați adresa sitului/blogului dvs și atunci am știi despre ce este vorba. Când comentați scrie acolo undeva "Homepage" adică adresa paginii dvs. Asta, evident, dacă vreți să se știe. Dacă aveți motive s-o păstrați secret, nu-i nici o problemă. Dar atunci, mi se pare cel puțin ciudat faptul că menționați faptul că v-am vizitat. De unde știți? Am lăsat un comentariu? Posibil. Cu ce e asta relevant pentru "Simplitate", pentru "Puterea mângâierii" sau pentru petiția cu pricina?

Deoarece acest comentariu nu are nici o legătură cu subiectul articolului și a fost trimis doar pentru a promova un link, pentru mine intră la categoria spam. Estre prima dată când îl văd, dar tot spam este. Există două tipuri de comentarii pe care nu le aprob pe aici, cele mârlănești și spam-ul. De data asta i-am dat drumul pentru că, atâta vreme cât semnați anonim, mi se pare mie că nu este pericolul prea mare să vă simțiți ofensat(ă) public, iar eu l-am folosit ca material didactic :)

Încercați să nu vă supărați prea tare pe aciditatea mea cu privire la acest subiect. Îmi plac lămâile :)

Vorbe din bătrâni

Vorba lungă, sărăcia omului!- ziceau bătrânii.

parintele Dumitru Staniloaie

Am ascultat acum cateva luni (bune) un interviu la radio Trinitas cu un profesor francez (nu-i stiu numele) care petrecuse ceva timp alaturi de parintele Dumitru Staniloaie, marele nostru teolog.
Si acel profesor francez spunea ca a fost surprins sa-l vada pe parintele Dumitru Staniloaie cum se ruga, cand isi facea canonul. Spunea ca parintele Staniloaie se ruga ca un copil.
Era un alt om, fata de cel pe care il stia cand discutau despre subiecte teologice.
Citind articolul cred ca am intrezarit cum se ruga si cum era parintele Dumitru Staniloaie.

V-am trimis un comentariu, de

V-am trimis un comentariu, de fapt o rugaminte la una din insemnarile dvs. de mai jos, se numea "puterea mangaierii" si nu stiu ce s-a intamplat mai departe, era important pentru mine sa stiu ce credeti dvs. ca s-a intamplat

imaginea utilizatorului Serafim

Nu prea știu...

Baza de date spune că ăsta este primul comentariu pus cu această adresă de email. Dacă poate fi făcută publică întrebarea, postați-o sub formă de comentariu la http://www.serafimpantea.ro/2011/02/18/puterea-mangaierii
Dacă e privată, folosiți formularul de contact de la http://www.serafimpantea.ro/contact
Nu se face nici o filtrare automată a comentariilor așa că ar fi trebuit să-l văd. Nu am idee de ce nu a ajuns. Poate greșeala dumneavoastră, poate eroarea mașinii...

" Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu te pot pricepe..."

Motto:

"- Nu caut vorbe pe ales,

Nici ştiu cum aş începe,

Deşi vorbeşti pe înţeles,

Eu nu te pot pricepe" (Luceafărul-M.Eminescu)

Nu cred, că trebuie compătimiţi cei care folosesc dicţionarul...orice intelectual, teolog sau om simplu utilizează dex-ul ...aşa cum şi noi toţi care scriem sau vorbim cu şi despre "simplitate" folosim dex-ul din când în când sau internetul şi doar la o distanţă de un Click dăm de "ştire"...şi dintr-o dată suntem mai deştepţi...în fapt, este acelaşi lucru: unii se pot "ascunde" în spatele dicţionarului..."săracii", iar alţii în spatele internetului..."săracii"...

Nu cred că aceasta-i prolema...e falsă problemă. Cât timp şi prin una şi prin alta aflăm lucruri noi, ne informăm, ne îmbogăţim, cunoaştem şi devenim mai culţi...nu-i o "sărăcire" , ci dimpotrivă....o "îmbogăţire"...

Este adevărat, că sunt şi oamenii simpli şi oameni cultivaţi...nu trebuie dispreţuiţi nici unii , nici alţii,...

Apropo de Adevăr, uneori este simplu(catafatism), alteori este complicat(apofatism, de gradul III)..."nu trebuie să respingem ceea ce nu înţelegem", zicea un filozof... şi ce dureros este să auzi un "teolog" ignorând cu dispreţ instrumentul de lucru numit filozofie, de care, în treacăt fie spus, s-au folosit mai toţi marii teologi()... şi cei din veacul de aur şi cei care au urmat...

Sunt "adevăruri" pentru "cei simpli" şi "adevăruri" pentru "cei complicaţi"...aşa cum şi în viaţa spirituală există trepte, nivele, categorii, ierarhii,... sunt şi începători şi cei de mijloc şi cei avansaţi..., de asemenea, hrană pentru "dinţi de lapte" şi hrana "tare"...tot aşa cum şi în cer sunt ierarhii cereşti şi îngereşti, cete şi soboare:

Tronurile, Heruvimii si Serafimii

Domniile, Puterile, Stăpâniile,

Începătoriile, Arhanghelii si îngerii ...

Deci, nu toţi sunt la fel, nici în puteri, în daruri sau în lucrări, nici în pricepere, în înţelegere sau în cunoştinţă şi nici în înţelepciune...

...De ce atunci milităm pentru un alt gen de "globalizare" şi uniformizare?...prin simplitate şi simplificare...cred că lumea-i frumoasă în diversitatea ei...nu trebuie să devenim artizanii unei "clonări -zări" a gândirii, a vorbirii şi a trăirii...

Fiecare cu "modus vivendi" a lui...cât timp eşti un creştin bun: filosof sau ne-filosof, intelectual erudit sau om simplu, teolog sau un simplu monah ... Dumnezeu îi primeşte pe fiecare şi fără să-i judece că-i "alambicat și încurcat în încurcata-i filosofie" şi de aici, concluzia, eronată,.."sigur nu ştie, nu cunoaşte, n-a înţeles"...dar lasă c-am înţeles noi...

Nu trebuie să fim toţi la fel... fiecare cu "darurile" lui ...acesta-i p.d.v. care corespunde cu viziunea biblică(vezi I Corinteni cap.2)...

"Credinţa autentică nu poate ocoli mintea. Nu poate fi iraţională. La urma urmei, credinţa priveşte adevărul. Adevărul este o informaţie obiectivă ce trebuie studiată, contemplată şi înţeleasă....crezută.

"Înţeleg ca să cred şi cred că să înţeleg"(Fer. Augustin); nu trebuie să se excludă cele 2 teze-demersuri-discursuri: filozofic-teologic. În ce priveşte falsa contradicţie între ştiinţă şi credinţă...coexistă antinomic.. (parcă, îmi amintesc că... nu considerai Evul Mediu ca fiind atât de "întunecat"...că de atunci e disputa...)

Cândva...filosofia era considerată "regina ştiinţelor", acum e detronată de Teologie. Foarte bine! Dar să nu ajungă biata filosofie "cenuşăreasa" ştiinţelor, iar sărmanii filosofi "nişte bieţi" interlocutori şi nişte interpreţi cu "disabilităţi intelectuale".
Toate acestea sunt activităţi ale minţii ca şi "producţiile noastre" literare şi articolele noastre....pe care este înţelept, prudent şi smerit să le considerăm nişte - teleogumene - care angajează, cei drept, intelectul...un fel de "gimnastică intelectuală" şi uneori "divertisment". Lucrul acesta înseamnă că, Creştinismul nu poate fi anti-intelectual. Adevărul pe care este bazată credinţa noastră are profunzimi care sunt tainice, de neadâncit, uneori, sau de nepătruns pentru mintea umană (apofatism) , însă adevărul nu este niciodată iraţional"

Apropo de filosofie - Petre Ţuţea , acest "Socrate al românilor" a zis : "Ştiinţa si filozofia sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare şi consolatoare pe continent - suverană - e Biblia."...

Iar Biblia, în ce priveşte hermeneutica biblică are mai multe nivele de sens: sensul literal(semnificaţia uzuală), sensul alegoric(pătrunde dincolo de sensul comun), sensul moral sau spiritual(înţeles în lumina cuvântului divin) şi sensul anagogic sau mistic(ce presupune supracogniţie,comuniunea deplină a omului cu Dumnezeu).

Aceste sensuri pot fi văzute ca nişte trepte, iar situarea noastră la un anumit nivel şi înţelegerea noastră ţine exclusiv de "aşezarea noastră".

Aşadar, este loc sub soare pentru toată lumea, iar pământul îî hrăneşte pe toţi...buni sau răi...înţelepţi sau "mai simpli" ...cu hrană mai "tare" sau cu hrană pentru cei "cu dinţi de lapte"...parafrazând...

Deci : "ce-i care mănâncă (carne) să nu-i judece pe cei care (beau lapte) " ...şi pentru unii şi pentru alţiii a murit Hristos...sunt fraţii noştri...

Dex online

Dex Online este la fel de prost ca noi. Ca şi noi, habar n-are ce înseamnă "apofatism" sau "catafatism".
Dar pentru "apofatic" ne redirecţionează spre "apofantic". Este acelaşi lucru sau dexul ortografiază greşit?
Pentru "catafatic" m-a direcţionat spre "catabatic". Nu-mi permit să-mi imaginez că folosiţi cuvinte pe care le ortografiaţi greşit...
Fără supărare, religia este doar pentru casta doctoranzilor în teologie?
Atunci, haideţi să ne întoarcem la alfabetul chirilic, ca să ne asigurăm că nu pricepe nimeni nimic!

P.S. Un limbaj epatant, sufocat de cuvinte preţioase şi neologisme este obositor şi denotă tentativa de mascare a unui pronunţat complex de inferioritate.
S-a urcat scroafa-n copac!- ar putea să-şi închipuie unii.

imaginea utilizatorului Serafim

Apofatic și catafatic

Apofatic și catafatic sunt cuvinte pe care le-am preluat din greacă de la αποφατικος respectiv καταφατικος, nu prin filieră franceză cum greșit spune DEX-ul. Foarte pe scurt, teologia catafatică, uneori scrisă katafatică, este teologia afirmației. Spunem că Dumnezeu este bun, drept, iubitor și celelalte. Teologia apofatică, a negării sau deliberativă, spune că Dumnezeu nu este bun în sensul în care percepem noi, oamenii bunătatea. Fiind mult dincolo de imaginația omenească, nu putem folosi pentru Dumnezeu aceleași atribute pe care le punem oamenilor și creației. Nu putem vorbi de dragostea lui Dumnezeu atâta vreme cât noi înțelegem prin acest cuvânt dragoste ca a noastră, de oameni. Tot ceea ce ține de ființa lui Dumnezeu este neexprimabil în cuvinte omenești. Asta se aplică cu atât mai mult în ziua de azi când se tot vehiculează teorii și sincretisme paralele referitor la "dragostea divină" (dacă nu știți despre ce vorbesc, n-ați pierdut nimic). Cam asta ar fi pe (foarte) scurt principiul teologiei apofatice. Deși sunt abordări foarte diferite, amândouă îl slăvesc pe Dumnezeu, acesta fiind rostul principal al teologiei. Unii greșit spun ca ar fi al cunoașterii lui Dumnezeu neînțelegând că pe Dumnezeu îl cunoaștem prin descoperire sau revelație iar admirându-L prin cuvinte de oameni, de fapt îl slăvim.

DEX-ul nu cuprinde aproape nici unul dintre termenii folosiți în teologia ortodoxă, în forma în care este folosit. Pentru a înțelege acești termeni, este nevoie de multă citire a cărților în care sunt folosiți. Altfel spus, definirea prin context. Totuși, cu toate că recomand cu căldură citirea unor astfel de cărți, aici vom încerca să vorbim românește, chiar dacă mai sărim unele din normele Academiei care nu-și prea merită "A"-ul mare.

imaginea utilizatorului Serafim

Ahaaa...

Te deranjează foarte tare dacă în spiritul articolului te rog sa reformulezi în așa fel încât să pricep și eu și ceilalți cititori?

"Non nova sed nove"

Eu nu am încercat decât un "Non nova sed nove" , adică
"Nu lucruri noi, ci prezentate într-o modalitate nouă"...nu mi-am imaginat că nu înţelegi...nu te-am subestimat nici pe sfinţia ta nici pe cititori, însă e drept, că nu sunt accesibile indivizilor de genul [fără atacuri la persoană zice Serafim]...
Dacă ar fi fost aserţiunea de mai sus străbătută de un frăţesc, smerit şi pios: "te rog, reformulează că nu am înţeles ",..... ar fi fost mult mai onest şi în spirit creştin... Când mi s-a cerut, am făcut-o cu bună voinţă, cu drag şi cu interes spre edificarea cititorilor...
Mă tem că nu am sesizat tonul acesta pacifist, frăţesc şi rugător (nici în alte articole polemice gen "replici", vezi "Anti-contra-...","Să te ferească...", "Încăpăţânare"), ci dimpotrivă, sfinţia ta, observ, te-ai angajat într-o luptă absurdă...cu un duşman imaginar...sau pui o falsă problemă...sau nici eu nu te-am înţeles, apropo "de formulări alambicate" sau "pur şi simplu" ai ales "să-i judeci pe unii"...
Nu se poate spune că, mărtureşti "un adevăr" - oricât de simplu şi cu simplitate s-ar formula, cât timp te războieşti cu fraţii...nu e credibil, nu e evanghelic,...simplu zis, se cheamă tot: "încrâncenare", "fanatism" inversat.
Totuşi, cred că, cel puţin ţi-ai propus să fii ceva prea "încăpăţânat" decât e cazul (apropo de articolul "Încăpăţânarea") şi de povestea asta cu "fanaticii". Nu numai lupta cu ei, ci şi fuga de ei sau fereala de ei sau judecarea lor... poate fi, uneori, prea "încrâncenată".
Necazul care se numeşte " samavolnicie" este o formă de "încăpăţânare împătimită", deci o patimă, oricum nu e "tăierea voii"; nu înseamnă, deci "bună-voinţă", ci "rea-voinţă" şi nici dragoste de aproapele şi care nu suportă "termen de comparaţie"cu ceea ce se numeşte "strădanie", "osteneală", "nevoinţă", "smerenie"...sau "iubirea vrăjmaşilor", de-ar fi să fie aceştia nişte "opozanţi intelectuali"...
Este destul de "schismatică" încăpăţânarea asta "în păreri" , chiar "schizo-frenică"; nu este o zonă de fertilitate a dialogului şi a comuniunii, ci "ruptură"...
"Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăţia Cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea"(Matei 11,12), dar ca nişte "atleţi ai lui Hristos" respectând "regulile jocului", anume "bună-voinţa şi dragostea de aproapele"...şi nu într-un mod "samavolnic" dând din coate sau la gioale, conform principiului: "daţi-vă la o parte că trec eu", uitând de faptul că "fratele este viaţa sau moartea noastră" şi că trebuie să batem la porţile Raiului... de mânuţă cu ei...
Prin urmare, există şi o formă de "fanatism anahoretic " şi de mizantropism, când vrem să ne mântuim singuri şi fără dragoste de fraţi...

P.S. Sunt foarte multe articole care îmi place cum le-ai scris; îmi place cum gândeşti; o dată, ţi-am şi mulţumit,...la altele am dat "click" pe "like", însă această atitudine "războinică" cu fraţii, poate de altă părere ca noi sau cu alt mod de "scriitură" , această "încrâncenare-încăpăţânare" la oricare dintre autori sau cititori îmi displace...este şi aceasta un "conjunctio oppositorum" sau mai bine zis: o antinomie.

imaginea utilizatorului Serafim

De data asta...

De data asta sper că am înțeles ceea ce ai spus. Zici că nu pricepi ce mă face să spun ceea ce spun și că mă vezi bolnav cu capul de am astfel de atitudini. Mda, poate. Cine mai știe?

Totuși, chiar dacă te-ai supărat, dă-mi voie să-ți dau un sfat. Niciodată să nu intri într-o discuție dacă nu ești gata să accepți o apostrofare pentru ceea ce ai spus. Dacă nu ești gata să primești "răspuns" la ceea ce spui, e mai bine să nu spui. Oricât de stupid ți s-ar părea că este răspunsul pe care l-ai primit, regulile dialogului spun că dacă îl primești, să nu ataci persoana ci să diseci ideea și să arăți de ce e greșită. nici măcar amestecarea celor două nu este bună. Evident, nu te poți aștepta să urmeze astfel de reguli un semidoct ca mine, dar de la meșteri cu școli înalte cum te afli, așteptările sunt mari. Ai un mod foarte încâlcit de a te exprima (cel puțin în scris) și oricât de frumoase lucruri ai spune nu le faci accesibile. Mă gândesc că e o problemă de stil. Corectabilă dacă-ți pui mintea.

Și să subliniez. Nu te mai lega de ceilalți cititori/comentatori la modul la care ai încercat să o faci. Nu permit asta aici. E și motivul pentru care apare textul ăla în bold la comentariul tău. Mă rog, probabil nu este corect să te iei nici de mine cu acuzații de schizofrenie și altele dar asta, mai treacă, meargă. De cei din jurul meu însă, deloc. Nu aici.

Către un Serafim...

Mărturisesc - "frate-înger" - că, trilul meu "alambicat" şi zborul meu spre zări "apofatice", apoi ţopăiala în "tertip filozofic", nu a fost altceva - prietene - decât un strigăt de încurajare care, printre "altele", îţi era adresat : "spre înălţimi, spre înălţimi, mai sus, mai sus - Serafime!" ; ca odinioară chemarea frăţească şi îndemnul "de Aur" ,"hrisostomic" adresat misticului "palamit" : "spre înălţimi, spre înălţimi !".

De vreme ce porţi nume de Serafim, nădăjduiam că aspiri la un zbor mai înalt, căci "aripi" ai câte şase...te-a înzestrat Domnul, Slăvit să fie numele Lui !

Te invitasem la un zbor acvilin peste realităţile mundane şi nu la o luptă de cocoşi...

Te-a "durut în pană" de "zbaterea" mea interioară şi de "avântul" pe care mi l-am luat, deranjându-te, pe semne,poate, invitaţia mea "plutitoare" la un survol înaripat prin înălţimile apofatice ale Teologiei mistice "contemplative", a "celor de neînţeles" sau "mai presus de înţeles", care nu se pot "ciripi" în graiul "simplu" al vrăbiuţelor sau în "croncănitul" gălăgios de cioară..., ce se aude mai jos de norii de pe cer, unde-i vijelie de la duhuri ; ...ci se grăieşte în-naltul văzduhului, unde-i "adiere de vânt" , acolo unde zboară lin..."pasărea măiastră" ...

N-am vrut să te detronez de pe tronul serafimic unde credeam că eşti...înalt, impunător, cu aripile întinse ocrotitor, dar am rămas uimit şi trist să observ că, ai preferat, să-şi aşezi aripile peste un cuib de "ouă clocite", din care nici pui de lilieci nu mai ies...

Dacă-ţi place să simţi pământul sub picioare - este dreptul sfinţiei tale; asta este diferenţa dintre un "vultur" şi un "cocoş" . Vulturul înainte de a survola "înălţimile" îşi ia avânt făcând în fugă şi câţiva paşi pe " pământ", dar se desprinde cu ochii de "cele de jos", în "cugetarea" lui "dispreţuindu-le", însă "cocoşul" are un orizont limitat de vedere, dar tare-i semeţ câte o dată...el toată ziulica este "cu privirea pe jos" umblând ţanţoş prin "ograda" lui cea mică, dar tare mai crede că le "înţelege pe toate".(parafrazând pe Sf.Siluan Athonitul şi pe Sf. Nicolae Velimirovici) ... spuneam -melancolic- altă dată...

...şi nu înseamnă că-i mai smerit "cocoşul", în alegerea sa, dacă se simte mai bine, mai în siguranţă, în ograda lui, cu picioarele-n "glod"(materie), iar "vulturul" nu-i mai semeţ dacă alege să zboare...este firesc să zboare, spiritual vorbind, pentru că are aripi...aşa trăieşte el... la înălţimi...

Constat că, în alegerea asta a cântărit greu sau "a tras în jos"...vanitatea, încăpăţânarea şi maliţioasa invidie...a "cocoşului", care şi-a văzut speriate "găinile" din bătătură de survolarea "ameninţătoare" a unui "vultur" ... cu "chip de porumbel"...
Un "vultur rănit".

Post Scriptum:
- Este o mare diferenţă între "atac la persoană" şi "atac la idei" . Pare-mi-se, am sezitat şi la alţii... "accente" din prima categorie "lansate în eter" fără nici o cenzură...
- Chestiunea cu schizofrenia era un "atac la idei", la o stare, la un gen de abordare şi nu la o persoană...
- Ca persoană te admir pentru ceea ce faci ... te consider un frate...şi-mi cer iertare dacă "ţi-am rănit vreo aripă"...

imaginea utilizatorului Serafim

Noi pământenii...

Noi pământenii îți dorim zbor necurmat. Roagă-te și pentru noi. Dar te rugăm nu ne mai deranja în grabă. Pe românește, este ultimul tău comentariu aici. N-ai decât să-mi răspunzi pe blogul pe care tocmai ți l-ai făcut. Dacă dai trackback, promit că-l public. Lasă, o să înveți și ce e ăla trackback și cum se răspunde la un articol cu alt articol.

Of,

poate vorbeşti pe înţeles, dar EU NU TE POT PRICEPE!

imaginea utilizatorului Aevum

Biblia nu se citeste cu DEXul

5

Biblia nu se citeste cu DEXul in brate, rugaciunile la fel. Cuvintele folosite sunt din vocabularul de baza al limbii. Daca n-ar fi fost asa, ar fi fost condamnate sa ramana departe de om si disponibile doar pentru elite.

Adevarul este intotdeauna simplu, si doar incapacitatea noastra de a-l intelege in esenta lui ne face sa dezvoltam concepte peste concepte.

Insusi comentariul tau, desi se vrea o replica a articolului de baza, nu face decat sa ilustreze imperativul simplitatii in comunicare: pe cat de usor de urmarit si la obiect este scriitura lui Serafim, pe atat de alambicat si divagant este raspunsul tau. Pentru ca in final, este vorba de comunicare, de a face ca mesajul tau sa isi atinga tinta. Adevarul se marturiseste si daca nu gaseste mijloacele de a o face eficient, ramai in turnul tau de fildes, inchistat in ideea ca e prea complex ce ai tu de impartasit si nu poti fi inteles decat de cei de o potriva cu tine. Iar asta inseamna a'ti fura caciula singur.

Si ca sa inchei, o sa'l citez si eu tot cu Eminescu:
"E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune."

Recunosc...

...ca fac si eu parte din aceia cu mintea mai simpla care nu pot pricepe scriitura foarte lunga si filozofica "ce din coada au sa sune" a unora si in acelasi timp sa astept cu nerabdare inca o postare a lui Serafim, scurta, la obiect, simpla si care merge direct la inima.

Emite conţinut