Moda, bat-o vina

imaginea utilizatorului Serafim
Versiune pentru tipărire
Your rating: None Average: 5 (220 votes)

Una dintre cele mai adulate și hulite lucruri în același timp, moda, este cea care conduce viața celor mai mulți oameni. Indiferent dacă trăiesc în vile sau în colibe, în centru sau la periferie, în țări care își permit să dea cu bombe pentru că așa le convine sau în triburi din junglă. Moda este unul dintre instrumentele folosite cu cel mai mare succes la nivelarea creierelor.

Deși nu pare la prima vedere, moda impune comportament uniform, de turmă. Da, dar vuitton-ul meu e mai altfel decât al celorlalți vor spune unii. Așa este, dar e tot vuitton și e tot de prost gust să cumperi lucruri pentru că sunt promovate de o anumită marcă, într-o anumită revistă sau canal de modă. Singurele lucruri pe care le spune moda sunt „am bani și îmi permit” și „noi suntem toți la fel de diferiți”. Altfel spus, moda a devenit ceea ce a fost dintotdeauna dar mai puțin evident. Apanajul cocălarilor și a pițipoancelor, indiferent de statutul social.

Am putea spune că îmbrăcăminte revoluționară în ziua de azi este rasa și sutana. Aspect revoluționar este femeia cu fustă până-n podele și cu capul acoperit. Aspect revoluționar este bărbatul care iese în oraș împreună cu familia și eventual împinge un cărucior. De ce sunt toate acestea revoluționare? Pentru că toate acestea presupun schimbarea a mai mult decât aspectul exterior. Pentru că presupun curajul de a nu da importanță modei și de a spune ce gândești și de a te manifesta în modul în care simți. Iar simțirea este cea care te face să socotești gunoaie pe cele apreciate de lume și să prețuiești lucruri care sunt trecute cu vederea.

Da, dar și aici se practică unele forme de copiere de suprafață. Tocmai pentru că sunt mulți cei care văd doar formele de apartenență socială și nu se mai obosesc să curețe și partea dinăuntru a paharului. Și în felul acesta a apărut moda bisericească, de exemplu. În care călugării conform unor standarde din capul unor plagiatori, ar trebui să poarte un anumit model de fes sau culion și o anume formă de rasă. În care baticul se leagă într-un anume fel și nu lipsesc decât filacteriile de la ținuta cu care se afișează unii „creștini”. Și pentru că e vorba tot de modă, indiferent dacă este în Biserică sau în afara ei, eu nu aplic altă normativă. Tot cocălari și pițipoance i-aș putea numi. De la cerșetor la arhimandrit și de la prescurăreasă la mitropolit, cei care vor doar să arate într-un anume fel doar de dragul „modei”, pentru mine intră la categoria cocălari și pițiopoance.

Poate părea șocant, dar da, fiecare dintre noi avem mult de lucrat pentru a ieși din tiparele modei pentru a nu mai fi creștini doar după aspect ca și cum n-am ști că Dumnezeu caută doar inima înfrântă și smerită. Că Dumnezeu vrea de la noi inimă curată și nimic altceva. Poate am auzit de multe ori dar n-am avut urechi de auzit până acum.

Comentarii

:)

Aduce multa suferinta si epuizare, dupa mine, efectul de turma. Asa cum "omul sfinteste locul" cred ca si omul da "viata" hainelor sau poate creea o conduita aparte ce il reprezinta.

Eu propun, ca sa nu se supere

Eu propun, ca sa nu se supere totusi fratii si surorile "pitzi" un termen generic numit "sfertodoxie" pentru dorinta de conformitate fara "restul invataturii" si unul mai specific pentru cei carora le place "aratarea hainelor" - skepazodoxie. Limba greaca e generoasa cu termeni specifici, aproape toate formele de nebunie, obsesie, sminteala si scranteala in medicina au combinatii de termeni grecesti. In acest fel putem fi mai "pe specific". :)

Cum le zici tu Serafim... mai rar cineva!

Cum le zici tu Serafim... mai rar cineva!
Cred că există cocalari şi piţipoance, "în biserică sau în afara lor", cărora le va pica greu la stomac aceasă postare. :D

Doina draga, ce vrei tu de

Doina draga, ce vrei tu de fapt? Unde esti de fapt? In Hristos sau atenta la cocalari si pitipoance? Cand te-o lovi o directa de la o pitipoanca, ce-o sa mai zici? Ma refer la o "directa" duhovniceasca placuta Lui.

imaginea utilizatorului Serafim

Da? :)

N-ar fi prima :)

Sunt impresionată

Am remarcat. :D
Dar din proprie experienţă ştiu că acest curaj de a spune lucrurilor pe nume costă.

Sunt impresionată că biserica este o instituţie democratică în care libertatea de exprimare este deplină.
Întrebare: cineva care scrie ca mine şi-ar putea publica romanele exact în acelaşi stil şi limbaj dintr-o mănăstire fără nicio sancţiune şi nicio restricţie?

răspuns pe e-mail

La întrebarea din comentariul anterior poţi să-mi dai răspunsul pe e-mail.
Probabil că răspunsul corect ar fi următorul: Da, când va fi Serafim patriarh :D

imaginea utilizatorului Serafim

Bre...

Nu mă mai înjura. Io vreau să-mi văd păcatele și tu-mi zici de responsabilități? Lasă că are cine conduce barca. Și nu, nu e patriarhul :)

imaginea utilizatorului Serafim

Depinde :)

Nu e democratică, e sinodală și tinde spre teocrație. Ceea ce fac și ce scriu, este cu știrea mai-marilor mei. Nu fiecare cuvânt, evident, ci ideea de a scrie, în general. Dar dacă vor considera că spun prostii și nu Adevărul, pot să-mi spună să nu mai scriu.

E discuție lungă dacă vrei să te lămurești referitor la organizarea Bisericii și la lucrurile care ne fac să facem sau să nu facem diverse lucruri.

Adevărul... umblă adesea cu capul spart

Dar dacă spui Adevărul şi acesta nu va conveni unor cocalari?

imaginea utilizatorului Serafim

Ei și?

Și ce treabă am eu cu cei care nu suferă Adevărul? Eu sunt al lui Hristos.

Avem totuși mulți ierarhi cu capul pe umeri și care vor să repare multe din neregulile care există. Așa că mergem înainte :)

Ştiu

Ştiu.

Ştiu şi acest lucru. :D

Fara titlu, nah :P

Lupta de care vorbeste IOana exista! Eu una ii multumesc Domnului ca aceasta lupta nu ma ispiteste prea tare. Eu ma imbrac cum pot si cum ma simt bine - curat si comod. Nu ma intereseaza ce spun altii, chiar daca rad de mine. Si colegii si studentii. Asa si? Ei pot rade de mine, se pot bucura de mine si chiar fac si una si alta. Si? Stiti cand am inteles asta - ca nu exteriorul conteaza , ci interiorul? Cand vreo 3 ani de zile am predat fara cativa dinti din fata. Atunci eram tare mandra si interesata de aparente. Dar situatia a durat exact atat cat sa invat ce este important. Dupa ce am invatat, Dumnezeu a facut minunea si nasa mea mi-a daruit proteza. Sigur ca nu ma pot mandri ca am biruit ingamfarea, superficialitatea. Probabil ca daca as fi intr-o situatie limita as face compromisuri (legat de imbracaminte), nu stiu. Poate, totusi, cu rugaciune, mi-ar da Domnul macar o munca de spalat scari - care nu necesita moda si nici compromisuri. Si pe bune ca nu m-as rusina de ea.

ALEGERE

Aici suntem pentru a alege intre bine si rau intre
LUMINA si intuneric
Existam alegand sa-I slujim Tatalui Ceresc sau
Golului vidului care doreste sa ne piarda pe tine si pe mine
Existenta noastra trecatoare are adancimi vesnice depinde de
Ruga ta si a mea ceea ce va urma CALEA ADEVARUL SI VIATA
Evident fiecare va cunoaste VESNICIA daca neincetat se roaga

P.S.:Depinde de tine ce alegi, VIATA ESTE MINUNATA daca invatam sa o facem minunata altfel...tuturor NUMAI BUCURII ADEVARATE!

...e de reflectat aici...

Este un brend românesc povestea "formelor fără fond", dar nici "fond fără forme" nu este de acceptat, deşi personal optez pentru a doua variantă...nu este de dorit să fim snobi sau piţipoance, dar nici anacronici şi neadecvaţi..."Sunt şi forme creatoare de fond"(E. Lovinescu), precum şi "forme fără fond ca expresie caricaturală a civilizaţiei moderne occidentale"(Theodor Rossetti)...
Tot aşa cum stârneşte ilaritate şi/sau dezgust oamenilor cumsecade şi de bun simţ "defilararea" aceasta mondenă şi modernă a metro-sexualilor şi a fufelor, tot aşa şi noi putem fi arătaţi cu degetul pentru cât de "jerpeliţi" şi "şifonaţi" umblam, de parcă fără voie şi lipsiţi de slavă deşartă dorim să fim remarcaţi şi interpelaţi cu ironii de genul "uite cum arată"...este un mod paradoxal de a privi problema cu moda...trebuie să fim atenţi la nuanţe...sunt şi "patimi ascunse" şi "virtuţi la vedere"...
Sfatul apostolic este : "să nu privim noi la cele ce se văd, ci la cele care nu se văd..."(IICorinteni 4,18) sau "să căutăm la inima omului(ca şi Dumnezeu) şi nu la înfăţişare"(IRegi16,7) ... totuşi," îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce este în el..."(Ecclesiastul19,27)...

Ecclesiastul

Se poate desparti firul in 4 si in mai multe, dar Ecclesiastul spune intr-adevar esenta: daca il ai pe Dumnezeu de vede in tot, si in imbracaminte.
"De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea." (Luca 12,22-23)

Sunt de acord cu dvs. Este

Sunt de acord cu dvs. Este foarte frumos ceea ce aţi scris. Doar că în lumea cu care noi venim în contact nu prea putem "aplica" aşa ceva. Dacă merg la un interviu pentru o angajare de care am urgent nevoie, nu voi fi niciodată acceptată în cazul în care mă voi îmbrăca la fel ca o călugăriţă. Nu mă înţelegeţi greşit! Le respect din toată fiinţa mea pe călugăriţe!Însă în lumea aceasta a banilor, a concurenţei, a stresului... prea puţin se mai pune accent pe "inima curată" de care vorbiţi dvs. Este foarte greu să pătrunzi într/o societate - o societate găunoasă cum este cea din zilele noastre - dacă nu te "adaptezi" cel puţin aparent. E adevărat că nu/mi foloseşte sufleteşte la nimic această societate găunoasă, însă nu prea poţi trăi izolat în ziua de azi, când ai nevoie de relaţii, de imagine pentru promovare. Poate nici nu vă puteţi imagina, dar există firme...firme mari, unde mărirea salariului se face în funcţie de aspectul exterior şi de relaţiile cu şeful. Există directori care/ţi spun "La ce îţi foloseşte să te comporţi exemplar?" Mi/a spus cândva o prietenă că nu e acceptată în colectiv şi nu e plăcută de director tocmai pentru că nu este elegantă. Ce să vă mai spun de şefii care îţi spun "Îmbracă/te cât se poate de sexy pentru că mergi cu mine la negociere şi vreau să obţin neapărat contractul."...şi atunci ce poţi să faci...Altfel te dă afară şi nu mai ai cu ce să îţi plăteşti ratele la bancă. Şi atunci...cum să procedezi??? NIMENI nu dă doi bani Părinte pe "inima înfrântă şi smerită". Ba chiar mai eşti luat şi de prost. Nici elevii din clasele primare nu ar accepta o învăţătoare îmbrăcată ca o călugăriţă...ca să nu mai spunem de cei mari sau de studenţi, în faţa cărora eşti analizat din cap până în picioare. De aceea cred că moda nu poate fi total trecută cu vederea. Trebuie măcar să ne prefacem că suntem la modă, măcar să mascăm pentru că altfel am avea mari greutăţi pe lângă cele pe care poate le avem. Cred că există oameni cărora nu le pasă de societate, am citit cât au îndurat sfinţii pentru Dumnezeu, dar ce să fac dacă eu nu sunt atât de puternică încât să ignor mediul în care încerc să supravieţuiesc. Dacă oamenii văd pe stradă o călugăriţă, nu întoarce nimeni capul după ea, nu cred să comenteze cineva ceva... Dar dacă văd o fată îmbrăcată ca o călugăriţă... mulţi vor întoarce capul după ea ca după urs şi nu o vor accepta. Cred că trebuie găsit un echilibru...nici piţipoancă, dar nici călugăriţă. Nu ştiu ce părere veţi avea acum de încheiere mea: Oare ar trebui să ne prefacem ziua că suntem ca majoritatea iar noaptea în casa noastră să ne comportăm cu adevărat ca într/o mănăstire? Oare ar trebui ca ziua să mergem prin baruri, să dăm impresia că suntem ca "ei", să stăm la palavre...iar noaptea să o petrecem în rugăciune???

Parerea mea

Nu zice nimeni ca trebuie sa te imbraci ca o calugarita. E suficient sa te imbraci corect. E o mare deosebire intre a te imbraca asa incat sa te acoperi, sa arati normal, si a te imbraca dupa moda, sau ca sa atragi, sa inciti, sa fii laudata. Inima nu e la suprafata, nu ti-o vede decat Bunul Dumnezeu, asa incat nu vad cum te-ar putea impiedica "parerea oamenilor" sa incerci sa-ti mentii o inima infranta si smerita. Si in privinta hainelor, a avea o astfel de inima inseamna tocmai a nu ti-o lipi de niste biete materiale. Vreau sa spun ca cel mai important e duhul cu care abordezi aceasta problema: te imbraci ca sa placi, sau, cum spuneam, te imbraci ca sa te acoperi.

Foarte frumos răspunsul dvs.

Foarte frumos răspunsul dvs. Sigur că nimeni nu are dreptul să te împiedice să îţi menţii inima înfrântă şi smerită. Iar dacă nu ţi/o menţii, nu ai nicio scuză. Dar eu întreb dacă această inimă trebuie "expusă". Mă întreb dacă nu e mai bine să te prefaci ziua că eşti actriţă iar noaptea să fii cu adevărat călugăriţă, ziua să pari adaptată perfect acestei lumi - nu mă refer aici neapărat la aspecte negative- iar nopţile să ţi le petreci în lacrimi şi rugăciuni???...Dar dacă nu te îmbraci ca să placi, ci te îmbraci ca să "rezişti"??? Aş vrea să luaţi în considerare şi faptul că nu toată lumea are un psihic de fier...nu toată lumea poate trece "neafectată" prin lume şi de lume...nu toată lumea are puterea unui sfânt... Este una să spui "Mă îmbrac elegant să/i plac şefului." şi este alta să spui "Mă îmbrac elegant să nu spună şeful că sunt o sărăntoacă şi să şteargă pe jos cu mine". Orice ar fi, în ziua de azi imaginea contează foarte mult. Iar o persoană este apreciată la prima vedere după haine şi după aspectul exterior. Până când deschide ea gura şi constată cineva că e vai de capul ei...haina îl face pe om iar din păcate... banul şi hainele îţi aduc mai mult respect decât inima smerită. Gândiţi/vă cum reacţionaţi dvs. atunci când vă abordează o cerşetoare şi cum reacţionaţi atunci când vă abordează o persoană bine îmbrăcată. Cel puţin staţi de vorbă cu ea...

Eu as zice sa nu te prefaci

Eu as zice sa nu te prefaci nici o secunda. Prefacatoria se simte. Imbraca-te si cum iti vine tie la socoteala. Numai nu intrerupe rugaciunea. Restul vine in timp de la sine.
Imi aduc aminte de shuba parintelui Cleopa, n-as da-o pe toate costumele din parlament si inca trei carute :)

imaginea utilizatorului Serafim

Apoi de...

Tu ești babă, ce-ți pasă ție de ce zice lumea :)

Asa e

M-ai ginit, mi-am raspuns in primul rand mie :)

Emite conţinut