Comunicare

imaginea utilizatorului Serafim
Versiune pentru tipărire
Your rating: None Average: 5 (233 votes)

Avem probleme de comunicare, spunem atunci când ne referim la imposibilitatea de a înțelege sau a ne face înțeleși. Și totuși, problemele acestea nu apar în primul rând din cauza limbajului folosit. E drept că dacă îi voi vorbi unui japonez în suedeză e posibil să nu înțeleagă mai nimic. Totuși, de cele mai multe ori, vorbind aceeași limbă stăm departe unii de alții cu inimile. Comunicarea nu se realizează prin folosirea aceluiași limbaj, decât în cazul mașinilor. Oamenii au nevoie și de același duh pentru a putea comunica eficient.

„N-a intrat” spune un om. Un profesor sau cineva care trăiește în duhul școlilor se va gândi că e vorba de cineva care a căzut la un examen. Un economist sau cineva care trăiește în duhul contabilității se va gândi la o plată, la niște bani care trebuiau să intre la bancă și nu a intrat suma așteptată. Un cartofor se va gândi evident că e vorba de cineva care aștepta un as de pică sau o altă carte care s-a încăpățânat să nu intre în mâna lui, și asta pentru că se află în duhul jocurilor de noroc. Aceleași cuvinte, în aceeași limbă și totuși oamenii pot înțelege lucruri foarte diferite.

Se spune că e bine să te pui în papucii celui din fața ta pentru a putea să-l înțelegi și pentru a putea comunica eficient. Această „punere în papucii celuilalt” nu este decât intrarea în duhul lui. A încerca să privești lucrurile din punctul de vedere al celuilalt este una dintre cele mai eficiente metode pentru a putea purta o discuție în care protagoniștii să nu-și scoată ochii. Este unul dintre lucrurile care se învață la orice curs de comunicare. Sau cel puțin se învăța la un moment dat pentru că multe școli de comunicare preferă în ziua de azi să predea arta manipulării și cea a dominării. Pentru că poate părea mai simplu să-ți subjugi interlocutorul decât să-l înțelegi și să încerci să-l ajuți și să te lași ajutat. Însă este diferență mare între dominare și manipulare și comunicare.

Avem însă ceva mult mai bun decât aceasta. Ofertă valabilă în mod cu totul și cu totul special, doar pentru creștini. Exclusiv. Atunci când vorbim cu un alt creștin, dacă ne rugăm, Duhul Adevărului, care este pretutindenea, vine și se sălășluiește întru noi și ne luminează mintea și inima. Și dacă și celălalt sau ceilalți creștini cu care vorbim se roagă, același Duh se sălășluiește și în inimile lor. Și iată că dintr-o dată putem comunica fără opreliști, uneori chiar indiferent de limbă, pentru că ni se apropie inimile și ne aflăm în același Duh. „Trucul” acesta este foarte vechi. De aceea fiecare întâlnire a unui sinod se începe cu rugăciunea „Împărate ceresc”. Fiecare adunare preoțească sau călugărească se începe cu această rugăciune. Fiecare slujbă la biserică începe cu aceeași rugăciune. Toți creștinii ar trebui să știe asta și, poate, să înceapă orice convorbire între ei cu o rugăciune, spusă nu în mod formal, ci cu toată luarea aminte și cu toată durerea fratelui care vrea să se apropie cu inima de frate.

Comentarii

imaginea utilizatorului festila

Re: Comunicare

Comunicarea versus cuminecare....?
...întotdeauna comunicarea trebuie să fie împărtăşire cu şi din cuvânt. Asta pentru că atunci când comunicăm, împrumutăm din duhul celuilalt, fie el contabil, profesor sau medic, nu?
problema pe care o avem este nu în ceea ce transmitem, ci poate în ceea ce înţelegemn sau percepem...

C-tin Bogdan Feştilă

Guvern de criză

Aş pleca acum prin ţară să mai găsesc 15 călugări aşa ca tine, care ştiu să se pună în papucii celorlalţi şi au cântar la orice problemă şi i-aş face miniştrii, să scoată ţara din impas. Dar nici călugării nu-s atât de smintiţi ca să intre în politică şi nici eu nu-s blondă ca să am un cuvânt de spus la Cotroceni. Iar rămâne tot greul pe seama lui Dumnezeu! :D

imaginea utilizatorului Serafim

Mda...

Aș putea să-ți prezint vreo câțiva călugări, pâinea lui Dumnezeu, cum se zice. Nu ca mine, mult peste. Problema ar fi într-adevăr că nu știu călugări care să lase mănăstirea pentru scaun de guvernare.

Așa că, da, lăsăm greul în seama Celui care-l poate duce. Noi facem ce-i mai ușor. Răbdăm :)

Emite conţinut