Cumpărați, cumpărați și iar cumpărați

imaginea utilizatorului Serafim
Versiune pentru tipărire
Your rating: None Average: 5 (214 votes)

Cam acesta pare a fi sloganul zilelor noastre. Trăim într-o societate de consum. Politici naționale au ajuns să fie formate în jurul premizei că omul ar trebui îndemnat să cumpere cât mai mult. Goana după cumpărături este cea care dă valoare banilor pe care îi adună băncile. Nu aurul, nu tezaurele, ci continua plimbare a banului cu viteză din ce în ce mai mare este cea care susține întregul sistem.

Știți că spune Hristos că dacă vor tăcea apostolii vor striga pietrele? Iată dovada. În Statele Unite, una dintre cele mai hulite țări din lume, Babilonul modern, au apărut mișcări cum ar fi minimalismul și frugalismul. Frugalismul, care foarte pe scurt este filosofia de viață prin care oamenii încearcă să trăiască modest, ar trebui să fie cunoscut și arhicunoscut în toată lumea creștină. Și nu doar cunoscut dar și pus în aplicare. Și totuși, iată că primim lecții de la cei pe care de multe ori îi considerăm ca fiind nedemni de a da lecții. E drept că mulți oameni trăiesc modest în ziua de azi dar nu pentru că așa au ales să trăiască. Și pentru că nu sunt mulțumiți de ceea ce au, nu poposește nici bucuria în inima lor.

Un om care se mulțumește cu puțin nu va mai trebui să lucreze până cade din picioare. Dacă nu mai este nevoit să lucreze atât de mult e posibil să aibă mai mult timp pentru a petrece cu familia, cu copiii. Copiii care simt mai mult prezența părinților sunt mai fericiți decât cei cărora li se trimit bani din țări străine și ajung să facă lucruri mai frumoase în viață pentru că au mai puține frustrări de depășit. Pentru că frustrările nu se formează atunci când nu avem un lucru ci atunci când credem că avem nevoie de un lucru pe care nu-l putem avea. Iar aceasta credință ajunge să fie foarte adânc înrădăcinată în noi pe măsură ce încercăm să „intrăm în rândul oamenilor”.

Conformitatea este unul dintre primele semne că ceea ce facem este greșit. Asemănarea cu Dumnezeu duce la diversitate, duce la individualizare, nu în sensul de rupere a omului de ceilalți oameni ci de sclipire diferită a fiecărui nestemat, de formă și simțire diferită a fiecărei pietre. Vrea cineva revoluție? Să nu mai urmărească moda. Fiecare om ar trebui să-și fie luiși modă. Vrea cineva să se schimbe ceva? Să nu mai caute ce poate face la București sau la Bruxelles sau la Washington ci mai degrabă ce poate face în casa în care stă și în familia pe care o are.

Nevoile omului, de cele mai multe ori, nu se întind la o anume marcă de mașină sau la un anume croi pentru haine. Nevoile omului includ însă și bucuria. Iar bucuria nu se dobândește odată cu gălețile de bani ci cu trăirea conștientă, dobândirea Duhului Sfânt, așa cum spunea sfântul Serafim de Sarov. Suntem oameni, nu animale. Suntem datori să trăim conștient, nu conform cu valurile care încearcă să ne izbească de stânci.

Comentarii

Nevoile reale te pot trimite departe totusi

Mmm, nevoile omului stau in sine si acolo trebuie intai cautate. Deci da, nu in marci si croiuri de haine, dar asta nu inseamna ca sunt neaparat de rezolvat in casa si familia unde esti la un moment dat. Uneori drumul e necesar fie si doar pentru intoarcere.

Si nu-mi pare ca e asa de invatat din minimalismul si frugalismul celor de peste ocean - pentru ca nu-mi pare inteles cu adevarat, ci doar o reactie in cealalta extrema. Dupa ce s-au fript cu extrema "banii sunt totul", se arunca in acelasi stil in cealalta extrema si atata tot. Din afara poate parea un lucru bun si folositor, dar mie imi pare ca tot rateaza lectia, de-ce-ul implicit. De aceea as zice ca nu-i buna ideea "sa facem si noi ca ei ca ei fac bine" - pana cand nu pricepe omul, fiecare in parte, DE CE aia e bine si nu alta, parca nu-i suficient. Sau poate vreau eu prea mult...

imaginea utilizatorului Serafim

Dragă Diana

Dragă Diana,

Da, ai dreptate. Fiecare om învață pentru el. "Mișcările" sunt un soi de abureli de masă atunci când e vorba de om ca persoană și nu ca statistică.

Da, există nevoi reale. Majoritatea însă sunt create în mod complet artificial. Sau cel puțin așa gândesc eu :)

Cumpărați, cumpărați și iar cumpărați...

Într-un fel sau altul, mai pe englezeşte este echivalentul lui money, money, money..., probabil cea mai mare descoperire a omului după roată, drogul care l-a înălţat deasupra norilor sau l-a coborât doi metri sub pământ. Zeul modern la care se închină azi umanitatea se numeşte "shopping".
Peste tot auzi acest cuvânt , la orice oră, în orice colţ a lumii. A devenit o a doua natură a omului modern. Nu se mai poate trăi fără el. De la copilul care a început să meargă clătinat pe picioruşele lui şi până la bătrânul care cu mâinile tremurînde numără în palmele bătătorite şi uscate de ani, cei câţiva firfirei ce i-au mai rămas până vine poştaşul cu pensia, pentru a-şi mai lua o bucată de pâine, toată lumea face shopping.
Viaţa trăită devine o goană neîntreruptă după bani, "materia primă necesară de a face şhopping.
Din această cauză, observăm că zilele sunt mai scurte, nopţile la fel, trec zilele, lunile, anii cu viteză sporită şi odată cu aceasta viaţa fiecăruia. Toată lumea se plânge de lipsă de timp, toată lumea se grăbeşte, aşteaptă cu sufletul la gură ziua de salariu ca să aibă banii necesari pentru aşi potoli foamea de a merge la cumpărături. De cele mai multe ori însă cumpără lucruri de care nu are neapărată nevoie. Le aduce acasă şi fie că nu mai găseşte loc să le depoziteze, fie că se strică în frigider dacă este vorba de mâncare.
La toate acestea marea păcăleală este injectată de cei ce vând prin reclame care ne ating subconştientul şi ne provoacă să mergem la cumpărături:"vino cu obiectul vechi şi noi îţi dăm altul nou cu reducere" sau "cumpără 3 obiecte plătind numai două" sau "dacă cumperi de 200 de lei primeşti 10% bonus" şi câte şi mai câte alte momeli "pentru o viaţă mai bună".
Din toate acestea putem trage doar o singură concluzie.
Ne naştem şi plecăm iar între cele două mari bruma de timp pe care o avem de parcurs în comparaţie cu eternitatea, ne-o petrecem cumpărând şi alergând după banii necesari pentru aceasta. Nici măcar nu ne dăm seama că în jurul nostru vine primăvara sau toamna, că natura ne îmbie cu mirosul florilor, cu ciripitul păsărilor, cu susurul unor izvoare, cu foşnetul pomilor, cu cerul înstelat de deasupra noastră. Bunul Dumnezeu a lăsat atâtea lucruri frumoase în jurul nostru dar... ne-am trezit deodată că nu mai avem nici timp, nici ochi, nici urechi, nici nas să le putem percepe prezenţa lor. Nici măcar nu ne dăm seama pe lângă ce trecem în această sclipire de existenţă a noastra. Şi ce mult pierdem...

Emite conţinut