Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Cei care au fost atenți la ceea ce se citește și se cântă la slujbe au știut mereu că duminica este prima zi a săptămânii. Adică, așa a fost de la început, de la facerea lumii, și așa s-a ținut multă vreme până când, datorită secularizării a cam tot ce are legătură cu calendarul și timpul, a apărut ideea de „week-end” adică sfârșit de săptămână care este o perioadă de la o zi și jumătate până la trei zile în unele cazuri care sunt socotite ca zile libere.

„Această aleasă și sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor este și sărbătoare a sărbătorilor, în care binecuvântăm pe Hristos în veci” spun cântările Învierii. „Și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni” ne spune sfântul evanghelist Marcu. Cum am putea înțelege scripturile dacă mutăm prima zi a săptămânii joia de exemplu? Pentru că o astfel de schimbare va ajunge să schimbe complet mintea oamenilor în câteva generații. Iată că o schimbare de numai câteva zeci de ani deja a scos din conștiința multora faptul că duminica este prima zi a săptămânii.

Spun unii că este vorba despre o iudaizare a calendarului. Dar noi nu am ținut niciodată sărbătorile evreiești și nici sâmbăta ca zi de odihnă. Acestea sunt lucruri oprite prin canoane pentru creștini. Și tocmai pentru că nu este prima zi ca la facere când Dumnezeu a făcut lumina și a despărțit lumina de întuneric numindu-le zi și noapte ci pentru noi este o re-facere, uneori o numim și „a opta zi”. A opta în sensul că este mai presus decât a șaptea. Și în același timp, pentru că marchează începutul unui nou fel de săptămână. O săptămână care nu începe prin lucrare ci prin prăznuire. O săptămână care nu urmează alternanța lucru/odihnă ci mai degrabă o alternanță în care se pune mai mult accent pe lucrarea duhovnicească iar apoi pe cea trupească. Ne și spune Mântuitorul că mai întâi suntem datori a căuta cele ale sufletului. Faptul că începem săptămâna cu slujba de la biserică este, într-o măsură oarecare, o punere în practică a acestui cuvânt.

Iar dacă nici așa nu te vei încredința că duminica este prima zi a săptămânii pentru creștini, atât mai spun. Învierea s-a făcut duminica. Învierea lui Hristos este temelia întregii credințe creștinești. Spune Pavel apostolul că dacă Hristos n-ar fi înviat, credința noastră ar fi zadarnică. Și dacă Învierea este început și temelie a credinței noastre cu atât mai mult duminica, ziua Învierii este început pentru o nouă lucrarea creștinească într-o nouă săptămână.