Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Am primit diverse daruri. Pe unele ni le-am cultivat și pe altele le-am ignorat. Uneori privim la cei care pot face multe și ne gândim că am vrea și noi să avem atât de multă putere. Am vrea să avem putere să facem bine cu carul. Și de cele mai multe ori nu ne dăm seama că cel care a primit cinci talanți, va trebui să aducă înapoi încă cinci pe lângă cei primiți.

Hristos spune că cel cu un singur talant l-a îngropat și l-a înapoiat stăpânului său așa cum l-a primit. Cel care s-a arătat cârtitor că stăpânul îi cere altceva și mai mult decât i-a dat. Îi cere roada lucrului și nu sămânța neschimbată. Dacă ni se pare că am primit puțin, poate ar trebui să ne bucurăm, că nu ni se cere să facem mult. Ni se cere doar pe măsura a ceea ce ni s-a dat. Cei care au primit mult au responsabilitate foarte mare. Și poate ar trebui să vorbim și despre asta.

Poate ești om cu o oarecare elocință în vorbire, știi două, trei, cinci limbi străine, ai citit un vagon, două de cărți, ai putere de înțelegere peste media populației din jurul tău. Ce faci? Folosești ceea ce ai primit doar pentru satisfacerea unor plăceri și orgolii personale sau te apuci să faci tot ce poți mai bun cu talanții pe care îi ai? Oricine poate să facă mișto de cineva cu mai puțină înțelegere decât el, nu oricine vrea să se coboare la nivelul de înțelegere a interlocutorului ca să explice pe înțeles lucrurile grele. Oricine poate să treacă pe alături când un om este căzut între tâlharii patimilor dar dacă tot spui că înțelegi cum funcționează psihicul omului și dependențele, de ce să nu-i întinzi o mână de ajutor?

Poate că nu știi cum, dar știi măcar pe cineva care știe cum. Și chiar dacă nu poți fi îndrumător, poți fi măcar degetul care arată către cei care pot îndruma și îndrepta.

Poate că ești om învățat. Vei face în așa fel încât să aduni bogăție multă pe spatele celor pe care ar trebui să-i îndrumi sau te vei face învățător și conducător drept și milostiv și înțelegător la problemele oamenilor? Că nu mai mult decât în seara asta vor cere de la tine sufletul tău. Iar cele pe care le-ai adunat, ale cui vor fi? Și cine te va pomeni dacă numai răutate ai făcut toată viața? Acuma, dacă sunt care nu vor să asculte și să priceapă, asta e treaba lor dar măcar să încerci ești dator, nu?

Poate că ești femeie și chiar dacă nu știai, afli chiar acum că, genetic femeile au o ușurința mult mai mare a comunicării. Că au doi cromozomi X și în ei sunt codate multe lucruri referitoare la vorbire. De aceea rar veți vedea femei bâlbâite sau dislexice iar bărbați foarte des. Totuși, așa cum ziceam, poate ești femeie și ai această ușurință a vorbirii. Ce faci cu acest dar? Înnebunești lumea de cap de să le vină să-și ia câmpii și să nu te mai audă în următoarea sută de ani sau îl folosești pentru ceva bun? Sau cum vrei să devii căldura de care are nevoie fiecare cămin?

Poate că ești bărbat, tânăr și în putere. Ce faci cu puterea ta? Îți bați femeia pentru că ești mare și tare și poți sau pui mâna pe hârleț și sapi o fântână sau altceva folositor faci cu puterea fizică ce ți-a fost dată? Că tot testosteronul ăla a fost pus cu un scop anume acolo. Profiți de faptul că metabolizezi de aproape trei ori mai mult alcool decât o femeie și te îmbeți de să nu te mai vrea lângă ea sau te faci protector al familiei? Sau altfel cum vrei să-ți meriți numirea de cap al familiei?

Foarte mare răspundere au cei care au primit mult, dar asta nu-i scapă de responsabilitate pe cei care au primit puțin. Ceea ce avem, ori mult, ori puțin, suntem datori să cultivăm și să înmulțim. Cel care stă cu căciula pe-o ureche așteptând să treacă timpul, se cheamă că îngroapă talantul. Și va fi vai și amar de el când i se va cere socoteală pentru ceea ce a făcut cu ceea ce a primit.