Înjurăturile

imaginea utilizatorului Serafim
Versiune pentru tipărire
Your rating: None Average: 5 (242 votes)

Unii oameni aud de când se trezesc la viață mai mult înjurături și sudalme decât vorbe cuminți. Mai apoi, când cresc, le vine foarte greu să vorbească altfel decât au învățat. Și totuși, e bine să ținem cont de faptul că fiecare cuvânt este urmașul unei intenții și premergătorul unei acțiuni. De aceea nu e bine să aruncăm cuvinte rele.

E bine să ne obișnuim să spunem cuvinte bune și frumoase. De ce? Pentru că așa cum spunea cineva, dacă lucrezi cu miresme și parfumuri, tu ești primul care miroase frumos, iar dacă lucrezi cu gunoaie, tu ești primul care pute. Ceea ce facem altora ne schimbă și pe noi. E greu de scăpat de o obișnuință dar nu e imposibil și mai avem și unele trucuri la care putem apela cu succes.

Am aflat de cineva, șofer profesionist de București, care înjura mereu. Mediul, meseria, toate l-au adus în starea în care la câteva vorbe scăpa și câte o înjurătură. Până când, fiind și instructor la o școală de șoferi, a trebuit să o învețe pe o femeie cum să țină „colacul“ în mână. Doar că de fiecare dată când înjura, femeia aceea lua mâna de pe volan. Speriat, șoferul a certat-o și a întrebat-o de ce face așa ceva. A spus femeia că ea nu rabdă înjurături și dacă mai înjură, ia mâinile de pe volan. „Și ce să spun? Nu vezi ce fac ăștia pe lângă care trecem?“ a întrebat-o. „Păi, spune «Doamne miluiește»“ i-a sugerat ea. Au mai parcurs câțiva metri și cineva le-a tăiat calea. Șoferul a scos capul pe geam și i-a strigat cu năduf „să te miluiască Dumnezeu, băi“! Au trecut anii și lumea a început să-l cunoască drept șoferul care striga în trafic „Dumnezeu să te miluiască“, în loc să înjure.

Nu e ușor să rupi o patimă, să dezrădăcinezi o obișnuință. E nevoie de multă stăpânire de sine, de multă voință. Uneori însă, cu puțină înțelepciune, reușim să schimbăm doar puțin, ceea ce ne face rău, fără să fie nevoie să scoatem tot copacul din rădăcină. E ca și când altoiești un pom pădureț cu o ramură dintr-unul roditor. Rădăcina rămâne aceeași, dar roada se face bună. E bine să învățăm să ne folosim defectele în așa fel încât să ne aducă roadă bună. E mult mai simplu și mai eficient decât să încercăm să ne ștergem complet pentru a ne reinventa.

Cine poate smulge din rădăcină ca să sădească la loc, să facă. Iar cel care nu poate, să nu deznădăjduiască, pentru că avem fiecare cale de ieșire, oricât de multe smârcuri am avea împrejur.

Comentarii

Cuvintele

Cel mai trist e ca nu poti intoarce o vorba oricat de mult ti-ai dori. Era tot asa o istorioara interesanta cu un duhovnic care, pentru ca cel care venise sa se spovedeasca ia spus ca are pacatul de a injosi oamneii prin cuvinte, l-a pus sa impastie penele unei gaini pe cale de catva km dupa care sa le adune la intoarcere dandu-i astfel pilda despre faptul ca nu poti retrage un cuvant pe care l-ai spus. Si cine stie ce roade vor aduce vorbele noastre spuse fara cugetare....

ce gand

Mi-a mers la suflet. Aud pe multi amici cum injura si fierbe sangele in mine. De acum asa am sa fac asemeni femeii de la volan, mai ales ca se mai nimeresc cu mine in masina.:)

o solutie...

O solutie...
A fost odată ca niciodată într-o ţară îndepărtată doi fraţi care trăiau la ferme alăturate şi care la un moment dat au intrat in conflict...
Era primul conflict serios în 40 de ani de când aveau fermele alăturate, împărţind utilajele şi munca şi produsele aşa cum le trebuiau, fără nici o problemă.
Apoi, lunga colaborare s-a destrămat. A început cu o mică neinţelegere şi a crescut la o problemă majoră şi în final a explodat într-un schimb de cuvinte amare, urmate de săptămâni de tăcere.
Într-o dimineaţă la uşa lui Sam s-a auzit un ciocănit. El a deschis uşa şi a văzu un om cu o trusă de scule de tâmplar. “Caut de lucru pentru câteva zile”, a spus el. “Poate că ai ceva treburi de făcut şi aş putea să te ajut? Pot să te ajut?
”Da,” spuse fratele mai mare. “Am o treabă pentru tine. Uită-te vis-a-vis de smârc, la fermă. Este vecinul meu, de fapt, este fratele meu mai mic.
Săptămâna trecută aici era o mlaştină între noi şi a luat buldozerul şi l-a dus la râu şi acum este un smârc între noi. Ei bine, ar fi făcut asta ca să mă incite, dar îi fac eu una şi mai bună. Vezi stiva aia de lemne? Vreau să-mi faci un gard – de 2,5 m – aşa încât să nu mai trebuiască să-i văd ferma sau faţa vreodată.”
Tamplarul a spus, “cred că am înţeles situaţia. Arată-mi cuiele şi barosul şi voi fi în stare să-ţi fac o trebă care să-ţi placă.”
Fratele mai mare a trebuit să se ducă în oraş, să aducă materialele tâmplarului şi apoi a fost liber toată ziua. Tâmplarul a muncit mult toată acea zi, cosând şi bătând cuie.
Pe la apusul soarelui, când fermierul s-a întors, tâmplarul tocmai îşi terminase treaba.
Ochii fermierului s-au deschis larg! Era un pod, – un pod care se întindea de la o margine a smârcului la alta! O treabă grozav㠖 şi vecinul, fratele lui mai mic, venea spre el, cu mâna întinsă." “Eşti chiar grozav şă construieşti un astfel de pod după tot ce ţi-am spus şi după tot ce ţi-am făcut".”
Cei doi fraţi au stat fiecare la capătul lui de pod şi s-au întâlnit în mijloc, dându-şi mâna unul altuia. Ei s-au întors să-l vadă pe tâmplar îndepărtându-se cu trusa cu scule în spate.
”Nu, stai! Stai câteva zile. Am o mulţime de proiecte pentru tine,” spuse fratele mai mare.
”Mi-ar placea să stau”, spuse tâmplarul, „dar, mai am multe poduri de construit!....

imaginea utilizatorului Serafim

No...

No, așe. Dară.

Emite conţinut