Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Se spune că cine poate, face; cine nu poate dar știe, învață pe alții și cine nici nu poate nici nu știe dă indicații sau îi conduce pe ceilalți. Acuma, oricât de evidentă ar părea afirmația asta privind în jur la modul în care funcționează sistemele sociale, eu tot spun că nu e bine așa. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că dacă este un obicei, o tradiție, adânc înrădăcinată și se constată că e de rău, să se strice. Că nu folosește nimănui să persiste în rău și în greșeală.

Omul cât e tânăr și în putere face o casă, sapă o fântână, sădește un pom, eventual își ridică și urmași. Și când spun de casă și de fântână și de pom, mă refer la orice fel de lucru pe care-l poate face un om în putere fizică și mentală. Orice fel de lucru care să-i fie lui de folos și celor care vor urma după el. Când nu mai poate ridica târnăcopul sau poate dacă nu a avut niciodată această înclinare, poate să împărtășească altora din lucrurile frumoase și utile pe care le știe. Fie că predă matematicile, fie că arată cuiva cum se operează un strung sau că le arată oamenilor care este modul de a aranja sunetele în așa fel încât să gâdile în mod plăcut urechea, vorba unui pedagog mai mult sau mai puțin imaginar.

Iar pentru cei care nici nu știu, nici nu pot, nu ar trebui să existe posibilitatea de a se ridica deasupra tuturor. O asemenea posibilitate există doar într-o lume în care cei care pot nu vor iar celor care știu nu le pasă. Altfel spus, într-o lume de leneși și de indolenți ajung să conducă proștii. Evident, vorbim aici de o lume cu totul imaginară. Nu există o lume de leneși și de indolenți. Eu reprezint o excepție că sunt și una și alta, dar asta, așa cum am spus, este o excepție.

Atunci când omul renunță de bună voie la propria voință de dragul unei conserve se cheamă că se pogoară singur de la statutul de copil al lui Dumnezeu la cel de animal de staul. Dacă i se dă tainul – iar tainul nu e musai să fie mâncare, ci orice fel de lucru care îl mulțumește pentru o perioadă oarecare de timp – nu-și mai bate capul să caute mai departe și nici să nu se lase călcat în picioare de cei care sunt mai prejos decât el. Că nu putem spune că diavolii sunt mai presus decât oamenii și totuși de multe ori ne lăsăm călcați în picioare de ei.

Așa că cine nici nu știe, nici nu poate, să facă bine să-și vadă lungul nasului și să asculte de cei cu mai multă pricepere și cu multă înțelepciune și să se supună celor care pot și fac. Iar cei care pot să și facă iar cei care știu să nu ascundă lumina sub obroc pentru că vor da seama.