Cine nu are un bătrân, să și-l cumpere

imaginea utilizatorului Serafim
Versiune pentru tipărire
Your rating: None Average: 4.9 (283 votes)

Cine nu are un bătrân, să și-l cumpere spune o veche vorbă românească care se pare că nu mai prea este la modă. Vedem multe articole, emisiuni și luări de poziție în care bătrânii, pensionarii sunt priviți ca o pătură parazită a societății. O categorie de oameni fără de care lumea ar fi un loc mai bun, mai curat și mult mai ieftin de întreținut. Pentru că, nu-i așa, dacă tot trece fericirea prin stomac, putem cântări oamenii după câți bani putem scoate de pe spatele lor.

Explicațiile pentru acest fel de atitudine pot fi multiple. Una dintre ele ar fi că proverbul se referă la a prețui înțelepciunea care de obicei vine odată cu bătrânețea. Dacă un om însă își trăiește viața în nebăgare de seamă, adună doar ani, nu și înțelepciune. Și atunci, de ce s-ar obosi cineva să-și facă rost de bătrâni care aduc doar ani și nu au și sfaturile bune venite din experiență? Că la sfaturi după ureche se pricepe tot românul. Prin urmare, aviz bătrânilor în devenire, dacă nu vreți să deveniți o povară nedorită, poate nu e târziu să învățați câte ceva din viața pe care o trăiți acum, că valorează mai mult decât fondul de pensii la care contribuiți oricum și din care nu se știe cât veți beneficia.

O altă explicație ar fi că poate nici nu ne prea pasă de un cuvânt înțelept. Că atâta vreme cât simțim vântul sub aripi socotim că nimic nu ne poate tăia avântul și că așa va fi toată viața. Acum câteva zile am întâlnit doi tineri care tocmai mi-au amintit de un dicton mai vechi „live fast, die young“ adică „trăiește în viteză, mori de tânăr“. Nu cunoșteau forma originală, în engleză, dar cunoșteau foarte bine ideea pentru că mi-au reprodus-o destul de clar explicându-mi concepția lor de viață. Ideea că bătrânețile sunt departe și nedemne de băgat în seamă este foarte răspândită între tineri. Și poate de aceea a și fost spus proverbul acela. Tocmai ca să atragă atenția că nu încape toată lumea sub priviri, oricât de sus ne-am urca pentru a vedea și a înțelege mai mult. Niciodată nu e bine să treci cu vederea un sfat bun, indiferent cine este cel care ți-l dă.

Așadar, cine nu are un bătrân, să și-l cumpere. Iar cu timpul, să încerce să devină bătrânul acela care merită căutat și ascultat.

Comentarii

În ziua de astăzi este o

În ziua de astăzi este o cinste să ajungi bătrân, pentru că noi... nu se ştie dacă vom ajunge... De aceea spun să/i respectăm din tot sufletul pe aceşti oameni şi să le respectăm anii, pentru că au avut puterea şi încrederea de a ajunge pănă la vârsta respectivă.

Cine nu are un bătrân, să și-l cumpere

Din păcate realitatea este tristă. Au trecut vremurile când un tânăr cerea sfatul sau consulta un bătrân pentru a trece peste o barieră din calea sa. Azi, când "este mai deștept oul decât găina" realitatea s-a inversat.
Și eu am fost tânăr și pe atunci părinții noștri spuneau că nu ne înțeleg modul de a fi deși pe atunci nu era nici internet, nici cluburile de azi, drogurile nu se vindeau la orice magazin de ierburi și plante medicinale, sexul avea partea sa de decență nu era expus în prim plan peste tot și multe altele.
Spuneai mai sus sloganul la modă „trăiește în viteză, mori de tânăr“ iar acest lucru imi aduce în imagine două lumânări: una cu fitilul subțire care pâlpâie subtil, imprăștiind o lumină diafană, plăpândă în jur, fără să facă fum sau picături de ceară și alta cu un fitil gros, arzând cu putere, luminând totul în jur, împroșcând cu stropi de ceară peste tot. Prima este omul înțelept, care arde încet, consumă puțin din materia din jur pentru ași menține arderea și luminează puțin dar plăcut și pentru multa vreme. Cealaltă este tânărul de azi, plin de sine, făcând mult zgomot, fiind strălucitor pentru bucuria personală și orbind pe cei din jur. Consumă tot ce se poate, aer, face fum mult, temperatură mare și ceara din care este făcută. Ceara este trupul său care uneori de căldură prea mare se topește, prea mult, sau se îndoaie (bolile!) dar se ridică cu putere continuându-și arderea până când se stinge (inainte de vreme). Din păcate aceștia sunt cei ce grăbesc sfârșitul acestei lumi lăsată de Dumnezeu pentru toate ființele trăitoare în creația Sa. Omenirea a descoperit ceva ce nici Dumnezeu nu și-a imaginat - CONSUMUL. Deviza "să consumăm mult ca să avem pentru ce produce și astfel să ne dezvoltăm ca (și) civilizație a fost ce-a mai distructivă idee a omului. Dacă stăm să ne gândim, omul are nevoie de foarte puține lucruri ca să poată trăi cum se cuvine, viața ce i-a fost dată. Exemplul Domnului Iisus este grăitor în acest sens: mânca puțin, nu folosea nici internetul nici avion sau mașină, nu făcea baie în jacuzi cu hidromasaj, extazul Său nu era decât discuția cu Tatăl, în natură, undeva unde putea îngenunchia în liniște, netulburat de luminile și muzica dată la maximum. Era fericit și pentru aceasta nu uita niciodată să mulțumească Tatâlui.
Din nefericire, azi, bătrânii sunt o povară, sunt lucruri inutile care ar trebui să dispară. Dacă undeva în lume cineva ar da la ziar anunțuri cu oferte de cumpărare a bătrânilor, oferta de vânzare ar fi uriașă. Unii chiar ar plăti pentru a scăpa de bătrâni. Și toate acestea, din cauza unei grave lipse de înțelepciune, fără să se gândească câtuși de puțin că mâine ei vor fi generatia de bătrâni inutili de care cei tineri ar vrea să scape. Istoria se va repeta de fiecare dată

Intr-adevar, batranetea este

5

Intr-adevar, batranetea este o provocare, literara si nu numai.Personal, nu o voi accepta niciodata daca ar fi sinonima cu excluderea, abandonul, izolarea, renuntarea, oboseala.Dar pe oamenii care au depasit sa zice, 65 de ani, (nici acum nu as folosi cuvantul batran, poate abia dupa 70 ), ii marcheaza prejudecatile acestei varste, adica tot ceea ce se spune si se crede despre batranete.E mai comod sa-ti scuzi esecurile, moleseala, dorinta de a te complace in confort si comoditate dandu-le pe seama batranetii, decat sa lupti.Eu nu voi fi niciodata batrana chiar daca voi risca sa par ridicola.Cred ca am scris si eu ceva despre "batranete" nu stiu daca ai citit,(deocamdata incerc sa-mi transfer blogul pe un site si dureaza ceva timp, imi cer scuze).
PS Daca imi lasi adresa unei casute postale, mi-ar face placere sa-ti ofer cartile mele de versuri.

Batranii sunt pretiosi

Mi-e dor de batranii care i-am pierdut...
Nu sunt trupeste langa mine. Dar ii am in suflet, in amintire...
La mormantul lor iau putere, caci candva m-au ridicat...atunci cand am fost "cazuta"...
Tatal meu si multi altii pe care i-am intalnit pe drumul vietii mele de pana acum...
M-au sustinut, mi-au dat putere sa merg mai departe...
Ei sunt mereu cu mine atunci cand respect sfaturile si invataturile lor ...
Dumnezeu sa le rasplateasca...

Imi cer scuze.Am motivele

Imi cer scuze.Am motivele mele pentru care am restrictionat accesul la blog.Nu stiu cat timp voi dori acest lucru.dar te-am trecut pe lista celor care pot citi.Sper ca am reusit.

Emite conţinut