Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Chiar m/am întrebat, ce căutaţi dvs. aici, din capătul celălalt de ţară, cum de aţi venit dintr/o Timişoară stilată, elegantă, aeresită în mocirla aceasta de Moldovă... Moldova nu mai este nici pe departe ceea ce a fost...şi credeţi/mă îmi vine foarte greu să vorbesc atât de urăt despre această regiune, pentru că eu sunt moldoveancă din moşi strămoşi. Moldova trăieşte acum numai dintr/un vechi renume şi e "stăpânită" de o şleahtă de mediocri fricoşi care au strâns cercul atât de tare ca nu cumva să pătrundă cineva din afară şi să le strice treburile. Iar moldovenii săracii... tare mai sunt prostuţi, needucaţi şi neciopliţi...mulţi dintre ei umblă nespălaţi, neîngrijiţi şi se degradează parcă de la o zi la alta...şi fizic şi psihic...Ce să mai spun şi de oraş... Murdar, dărăpănat, nemăturat, plin de câini bolnavi şi abandonaţi. Mi s/a întâmplat să trec pe lângă unele vile şi să văd la poarta lor câini abandonaţi. Oare ce om bogat o fi acela, cât de negru şi de ticălos i/o fi sufletul dacă nu se îndură să ofere un adăpost unui biet animal... Mai vezi nişte mall/uri de doi bani, unde vin ţopârlanii oraşului şi/şi educă plozii să mănânce la Mc Donals, să/şi cumpere ţoale de firmă şi să lovească totul în jurul lor... Chiar mă gândeam Părinte...într/o zi eram cu căţeluşul meu (un căţeluş bătrân luat de pe stradă). Lângă mine era o mămică bogată care/şi plimba plodul de nici măcar un an, căci abia păşea. Dintr/o dată plodul, care avea în mână o lopăţică de plastic, se repede asupra căţeluşului să tragă în el, iar mama pare foarte încântată şi mulţumită, ca şi cum copilul ei ar fi făcut cine ştie ce gest de om deştept. Părinte, m/am gândit atunci...e groaznic ... de mici au răutatea şi violenţa în sânge...e ceva de neimaginat... Nici nu se ţinea bine pe picioare, dar avea în sânge dorinţa de a lovi, de a provoca durere. Acum se face frig, dar să vedeţi vara, la iarbă verde... nu ai unde să te aşezi să iei o gură de aer. Veneam cu maşina din Târgu Mureş şi pe marginea drumului erau oameni la grătar şi la iarbă verde. Stăteau şi mâncau atât de civilizat, erau îmbrăcaţi, erau liniştiţi. Cum am trecut de Harghita s/a cunoscut că am intrat în Moldova. Încinseseră moldovenii noştri câte o horă pe manele, dezbrăcaţi aproape complet, chiuiau şi ţopăiau ca nişte bezmetici cu grătarele în gură...vă imaginaţi ce miros de friptură greţoasă de porc şi de transpiraţie...Părinte era groaznic, parcă era iadul pe pământ. ...Ce să mai spun... Sunt surprinsă că aţi rămas de atâta vreme în Moldova. În plus sărăcia de aici este deprimantă, provoacă depresii. În afară de şleahtă, care deşi găunoasă în interior, e fiţoasă la exterior, moldovencele au miros de mâncare, iar moldovenii sunt nişte bădărani care nu ştiu să aprecieze nimic în afară de fotbal şi de băutură... Nici oamenii de la ţară Părinte nu mai sunt ce/au fost. A dispărut acea nevinovăţie a ţăranului moldovean de altădată. Mi/e atât de dor de satul de altădată care primăvara mirosea a var, de zgomotul tălăngilor de la gâtul vitelor şi al oilor care veneau seara de la păscut, de mâinile brăzdate de muncă ale oamenilor de la ţară, pe care îţi venea să le săruţi dintr/un respect deosebit răsărit direct din suflet...Cu siguranţă aţi văzut ce jale mare e la ţară...Ce răpănoşi, ce beţivani, ce animale străvezii şi ce case dărăpănate au înlocuit peisajul satului de altădată din Moldova... Parcă nici Dumnezeu nu le mai întinde mâna moldovenilor...Săraca ţară a Moldovei, în ce hal de degradare a ajuns...