Ce se întâmplă dacă te lași de fumat în momentul ăsta?
Un fost fumător spunea că el crede că unul dintre principalele motive pentru care este atât de dificil să te lași de fumat este că beneficiile în cazul în care te lași și pericolele în cazul în care continui par foarte îndepărtate în timp. De aceea s-au gândit unii să facă un grafic ca cel de mai jos cu efectele începând din momentul în care nu ai mai pus țigara în gură.
În 20 de minute presiunea arterială scade la normal.
În 8 ore nivelul de monoxid de carbon (gaz toxic) din sânge scade la jumătate și nivelul de oxigen revine la normal.
În 48 de ore riscul de a avea un atac de cord începe să scadă. Nicotina a fost eliminată din organism. Simțul gustului și al mirosului revine la un nivel normal.
În 72 de ore tuburile bronhice se relaxează și nivelul de energie crește.
În 2 săptămâni circulația crește și va continua să se îmbunătățească încă 10 săptămâni.
În trei până la nouă luni problemele cu tusea și problemele de respirație se vor atenua deoarece plămânii cresc capacitatea cu 10%.
După 1 an riscul de a avea un atac de cord scade la jumătate.
În 5 ani riscul de a avea un accident cerebral ajunge la nivelul unui nefumător.
În 10 ani riscul de cancer de plămâni ajunge la nivelul unui nefumător.
În 15 ani riscul de atac de cord ajunge la nivelul unui nefumător.
Dacă aveți nevoie de ajutor, adresați-vă centrelor specializate care se găsesc în aproape toate orașele mari. În Iași avem Fundația Solidaritate și Speranță.
Această operă este pusă la dispoziție sub Licența Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creative Commons.
Dacă aveți nevoie de alt mod de licențiere, contactați-mă.
Comentariile aparțin celor care le-au scris.
Au menționat acest articol...
Pagini înrudite:
E posibil să vă placă și...
Urmați exemplul celor aproximativ 1131 de cititori care s-au abonat la fluxul RSS al sitului.
Sondaj
Comentarii recente
- Serafim: Eh...
- baba de mate: :) :(
- Simion Dumitru: Un mesaj din inimă
- Dragoi Geanina Catalina: Particip la concursul de poezie ortodoxa
- Serafim: Frumos
- chindris anca: Particip la concursul de poezie ortodoxa
- Anonim: Marturisesc ca nici eu nu
- iulian cacenschi: EU ŞI DUMNEZEU Sunt o rază
- paula: Doamne, strigat-am In ceas
- Dorina Stoica: Nu au fost adăugate
Comentarii
sec
Sec si adevarat. (spune cineva care mai ajunge la limita de 40 "cuie"/zi). Din pacate, se pare ca aceasta "boala" e numai in mintea noastra.
uitasem
mai e ceva f important: e bine sa-ti fie teama sa nu te apuci iar de fumat. Teama iti va mentine atentia treaza. E ca atunci cand mergi pe marginea prapastiei: pasesti cu frica si te uiti pe unde calci. La fel si cu tigara: de teama ei sa renunti la tot ce iti aducea aminte de ea, tocmai pt a rupe orice asocieri vei putea face.
Iar in rest Doamne-ajuta!
Mulţumesc foarte mult şi ţie
Mulţumesc foarte mult şi ţie Emanuela pentru sfaturi. Îmi doresc mult ca Dumnezeu să mă ajute să scap de "dorul" ţigării. Recent i/am spus părintelui meu duhovnic de această problemă şi când mă încurajează şi Sfinţia Sa...chiar mă întăreşte puţin... Dorinţa de a fuma este însă o problemă ...la mine poate nu chinuitoare...ci mai mult incomodă. Nu arde, dar mocneşte... pur şi simplu nu se stinge. Referitor la frică... mi/e atât de frică Emanuela de atât de multe lucruri...încât frica de ţigară...e total neînsemnată. Nici nu cred că i/aş fi dat importanţă dacă nu aş fi citit articolul şi primul comentariu. Dar mulţumesc foarte mult pentru atenţia acordată comentariului meu şi pentru răbdarea cu care mi/ai scris.
dupa 18 ani...
am fumat cam un pachet pe zi (la petreceri aproape 2) timp de 18 ani; am reusit sa ma las de fumat fara un efort f mare, dar... nu a fost doar meritul meu. Sau mai bine spus meritul meu a fost doar un gand neserios ca ar fi timpul sa ma las deoarece mi se parea ca am inceput sa fac riduri si tigara nu mai reusea sa ma calmeze (dar ce buna mai era... eh, am iubit tigarile iar fumatul era hoby-ul meu)
Mai incercasem si alta data sa ma las, de 2 ori cred, si am reusit doar pt cateva luni, reincepand sa fumez descurajata de durerea pe care o simteam precum si de neputiinta de a-mi controla nervii ce nu se mai puteau sprijini pe o tigara.
Intai am renuntat la cele 3-4-uneori 5 tigari de la trezire. Si la cafea.
Am reusit sa scap de pasiunea ce am avut-o jumatate din viata cu ceaiurile de la plafar "ANTI-TABAC". Le cunosteam de la incercarea trecuta si stiam ca nu merg cu tigarile (adica ori iei ceauirile ori fumezi; cale de mijloc nu ai pt ca nu poti).
Dar pe langa ceaiuri am avut un sprijin serios: duhovnicul. Ei bine, ma simteam cam aiurea sa ma mai duc inca o data si sa-i spun din nou ca fumez si iar sa ma mustre si tot asa pana la saturatie, mereu sa ne impiedicam de buturuga ce se cheama tigara, nemaiputand discuta despre altceva. mi se parea cam penibil sa discuti despre acelasi lucru mereu si mereu.
Mi-a mai folosit munca multa - pana la uitare de sine (bine, si inainte munceam la fel de mult, doar ca imi luam pauzele acelea dese pt o tigara), precum si rugaciunile zilnice si lungi facute dupa ce veneam de la serviciu (nu eram eu cine stie ce atenta, dar macar aveam tot timpul ocupat).
Culmea: de data asta nu am mai avut efecte adverse. Deloc. Nici dureri, nici nervi, nimic.
Acum am aproape 2 ani de cand nu am mai fumat. Nici cafea nu am mai baut; nimic care sa imi aminteasca. Uneori (rareori) mai vizez vechea mea dragoste si atunci, in vis, imi pare rau ca m-am intors la ea, ca nu m-am putut abtine. Ma trezesc si rasuflu usurata. A fost doar vis. La fel ca amintirea trecuta a viciului: parca a fost vis. Si un regret: poate cumparam macar un sfert de casa cu banii pe care i-am ars.
Si o multumire: Multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut de mana!
Nu e necesar sa postati comentariul meu; imi dau seama ca suna ca o telenovela. L-am scris doar ca sa stiti ca minuni se mai intampla chiar si celor neevoluati spiritual.
Dar am uitat să scriu
Dar am uitat să scriu esenţialul şi de aceea revin şi continui comentariul... Cel mai dureros este că deşi ne străduim să nu mai facem acest lucru, eu cel puţin, nu cred că în faţa Lui Dumnezeu sunt mai puţin păcătoasă decât un fumător...poate chiar mai păcătoasă pentru că un fumător îşi afumă doar trupul, pe când eu, prin dorinţa de a fuma, dorinţă ce persistă în inima şi în gândurile mele, mi/am afumat probabil sufletul.
...Şi eu am fumat, dar nu
...Şi eu am fumat, dar nu chiar foarte mult...poate un pachet pe lună... Recunosc...îmi plăcea foarte mult ţigara, deşi v/am spus, fumam rar. Mi se mai întâmpla să fumez câte o jumătate de pachet la vreo petrecere, după care vreo două săptămâni nu mai suportam nici măcar mirosul de ţigară pt. că mi se făcea rău. Dar o luam apoi de la cap. Pe mine m/a salvat de ţigară tot duhovnicul. Aveam aceeaşi problemă. Îmi era ruşine să mă întorc la spovedanie de la un post la altul cu acelaşi păcat, cu aceeaşi problemă. Mi/era groaznic de ruşine, atât de ruşine încât după două spovedanii am avut puterea să spun NU ţigării. Altfel n/aş mai fi avut curajul să mai dau ochii cu duhovnicul. Problema mea însă este alta. Am 9 ani de când nu am mai pus ţigara în gură. Însă îmi este atât de dor de ţigară încât uneori stau în compania unor persoane care fumează doar pentru a/i simţi mirosul. Singurele motive pentru care nu fumez sunt respectul şi ruşinea faţă de părintele meu duhovnic pe care efectiv îl ador, deoarece este o persoană cu totul şi cu totul specială. Uneori mă serveşte cineva cu o ţigară, dar când întind mâna să o iau, îmi amintesc întotdeauna de ruşinea cu care i/aş spune duhovnicului fapta mea şi dau imediat ţigara înapoi. Îmi place atât de mult mirosul de ţigară încât într/o zi am căutat la mall parfum de tutun, deoarece auzisem că există aşa ceva. Sper din suflet să mă ajute Dumnezeu să nu cedez, însă cred că dacă nu ar exista ruşinea şi respectul faţă de duhovnic, aş fuma şi două ţigări dintr/o dată...atât de "înfometată" de tutun mă simt.
Nu știu
Nu știu ce să spun. Uneori mai glumesc spunând că eu nu pot să mă las de fumat... pentru că nu m-am apucat niciodată. Probabil ați putea încerca să vorbiți cu ce de la Fundația Solidaritate... sau cu Maica Siluana care din câte știu desfășoară de asemenea unele programe referitor la adicții. E posibil să vă poată ajuta referitor la "nevoia" de care vorbiți.
Părinte Serafim, vă mulţumesc
Părinte Serafim, vă mulţumesc din suflet pentru răspuns şi pentru sfaturi. Ştiu că Maica Siluana poate ajuta în multe cazuri. Însă am atât de multe probleme personale, încât consider că problema "nevoii" mele de tutun e minusculă pe lângă cele pe care le/aş avea de discutat cu maica Siluana. Atât de multe dorinţe importante şi necesare în viaţă nu mi s/au îndeplinit, încât dorinţa ţigării... este ultima de pe lista mea... Mă surprinde într/adevăr faptul că îmi doresc ţigara cu atâta ardoare...că după atâţia ani de pauză îi mai caut încă "parfumul"... Dureros însă este pentru mine că... deşi la spovedanie eu nu am păcatul fumatului...totuşi nu merit să fiu mai presus decât un fumător, nu păcătuiesc mai puţin decât el din acest punct de vedere... însă aşa cum v/am scris şi mai sus, probabil sufletul meu este afumat nu numai la propriu, ci mai ales la figurat...
fumatoare am fost
din ce stiu, acea "infometare" dupa o tigara e absolut normala la cei care s-au lasat de fumat. Partea proasta e ca treb sa lupti cu respectiva foame si cu tine insuti ani intregi, pana cand organismul tau se curata si pana cand psihicul tau scapa de reflexul pe care tu i l-ai creat (stiti voi: iei pachetul, il deschizi, scoti tigara, o netezesti intre degete, etc. - adica o intreaga serie de evenimente adanc inradacinate in mintea ta). E un razboi cu tine insuti si o calire a vointei.
Cand vezi ca te apuca dorul spune-ti tie insuti pur si simplu "NU". Distrage-ti atentia cu o cana de apa bauta incet (sa-ti ia tot 5-7 minute ca si tigara de alta data) Schimba-ti reflexul pe care ti l-ai indus de-a lungul timpului.
Nu stiu daca ati observat, cand eram copii, deseori ne atrageau vara baltile formate in urma ploii; daca aveau si noroi era cu atat mai bine. Erau murdare si erau caldute, odihnitoare chiar. Acum am crescut si balta de demult a devenit viciul de azi. Sa te mentii curat poate fi obositor, cere multa atentie si multa vointa. Poate de aceea ne atrag mocirlele viciilor.
Publică un comentariu nou