Oameni, oale și origami

imaginea utilizatorului Serafim
Versiune pentru tipărire
Your rating: None Average: 5 (226 votes)

Așa cum spuneam ieri, am ajuns și azi în Copou. Nu a mai plouat și chiar dacă cerul a rămas noros, totuși s-au adunat mult mai mulți oameni. În plus, am văzut expusă mult mai multă ceramică.

Grigore Vieru pare să fi trecut Prutul prin bustul din parcul Copou și prin meșterii olari din Basarabia cu toate că nu asta a vrut să spună prin cuvintele "dacă visul unora a fost, ori este să ajungă în Cosmos, eu toată viața am visat să trec Prutul". Totuși o parte din el sigur se bucură de faptul că la Iași a fost pus atât de aproape de teiul lui Eminescu.

Așa cum spuneam, oameni mulți au venit azi. Și veseli, și triști, obosiți sau pe cale să fie obosiți de copii și nepoți care s-au bucurat că au putut să mai iasă să alerge prin parc. Iar cei care au ajuns și puțin mai la deal, în Parcul Expoziției, au dat ochii cu meșteșugari de toate felurile. Dacă au mers cu copiii, în mod sigur n-au reușit să scape de gura lor până când nu au luat turtă dulce, covrigi sau kürtőskalács (cozonaci secuiești). Iar dacă au reușit să scape azi, nu uitați copii că și mâine e o zi, fiți și mai insistenți.

Am văzut și niște meșteri de origami. Și când spun meșteri, nu mă refer la ceva comun, ce ar putea face oricine. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată vreun origami atât de complicat. Multe, foarte multe bucățele de hârtie colorată tăiate, împăturite și prinse împreună încât să formeze adevărate bijuterii. Lebede, păsări măiestre cu câte două capete, pokemoni și lăcuste, nimic nu lipsea de pe tarabă.

Voi încerca să ajung și mâine la ultima zi a târgului. De ce? Pentru că îmi place să văd atâta frumusețe adunată împreună sub copacii Copoului.

Bustul lui Grigore Vieru din parcul Copou - Iași, Serafim - 26.06.2010
Ceramică la Cucuteni 5000, Serafim - 26.06.2010
Oameni de toate felurile la Cucuteni 5000, Serafim - 26.06.2010
Standul de origami, Serafim - 26.06.2010

Comentarii

Oameni, oale și origami

„Iar dacă au reușit să scape azi, nu uitați copii că și mâine e o zi, fiți și mai insistenți”.
- Ce bine că nepoţelul meu, nu e la vârsta la care să poată citi acest articol.:) Glumesc. Are doar trei ani. Oricum, nu ar avea de ce să insiste pentru că nu i se refuză nimic. Eu săptămâna aceasta am reuşit să ajung ȋn localitate şi numai bine ce am ajuns, am aflat de la sora mea, de Târgul de Expoziţie. Am fost şi eu prin Copou, cu nepoţelul, sora şi o prietenă. Mai spre seară, ne-a prins din mers o „brumă” de ploaie. A fost o plimbare mai prelungită, datorită nepoţelului, care n-a ȋncetat să-mi alerge prin parcul de copii, mai bine de 3 ore. Ne-a terminat. Şi ar mai fi stat până a doua zi dimineaţă , ȋn acel părculeţ, dacă nu ne-ar fi sunat fratele meu, să ne reamintească, să-i aducem copilul acasă. Am făcut şi ceva achiziţii din ceramică. Cum am o mare slăbiciune pentru culoarea albastru, mai tot ce am văzut pe fundal de albastru intens din ceramică, al meu a fost. Gingăşia mea de nepoţel după care mă topesc rău de tot şi-a găsit ȋn drum şi el o mare atracţie printre multe altele, un stand de jucării. Până aici ne-a fost. :) Nu mai vroia să mai iasă de acolo. Şi-a găsit ȋn final, un căţel uriaş din plastic, pe care l-a confundat cu un căluţ. Şi mai tot ȋntr-un final, am reuşit să şi ieşim din acel stand. Ȋmi pierdusem speranţa. Ce bucurie şi câtă joacă pe el, cu noua lui jucărie. Ȋn ideea de-ai speria pe mai toţi trecătorii, nepoţelul meu le băga din senin ȋn faţă, jucăria lui „vorbitoare” de ham-ham. Partea bună a fost că persoanele ȋn cauză, au ȋnteles că au de-a face cu un copil care trece prin etapa jocului iar din amabilitate se lăsau speriaţi, iar unii ȋi şi intrau mai mult ȋn joc.

Maria

Emite conţinut