Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Findcă a venit vorba de ploaie, am văzut zilele acestea mai multe imagini cu ravagiile făcute de ape prin diverse locuri din țară. Trist. Oameni năpăstuiți, disperați în lupta cu vitregiile naturii. Mulți dintre noi a văzut doar grozăviile și tragicul imaginilor. Poate puțini au văzut în aceste imagini și niște amănunte deloc neglijabile. Apele tulburi și învolburate cărau cu ele grămezi de PET-uri, pungi, gunoaie rezultate din activitatea iresponsabilă a omului care în mod total inconștient a reușit să facă din planeta aceasta o imensă groapă de gunoi.
Atunci, în plânsul disperat al sinistraților rămași brusc fără nimic, intrebând cu ochi în lacrimi: DE CE DOAMNE? am descoperit un adevăr.
Dumnezeu a creat un colț de RAI în imensitatea cosmică. L-a creat cu dragoste și a așezat în mijloc OMUL, ce-a mai desăvârșită creație a Sa. Omul însă și-a bătut joc de locul unde a fost așezat, l-a distrus, l-a murdărit. Acum Dumnezeu încearcă, fără a-l elimina pe "chiriaș" să facă un pic de curățenie. Ați observat că în urma fiecărei ploi pământul rămâne un pic mai curat? Că vegetația ocupă locurile pârjolite de om? Că aerul devine mai respirabil?
Cred ca de aceea natura este înmiresmată cu miros de tei. Uneori cu miros de salcâm, alteori cu miros de liliac, de fân proaspăt cosit. Dumnezeu încearcă să ne trezească simțurile îmbălsămate cu Chanel, Bvlgari, Givenchy, Paco Rabanne și alte invenții umane de cele mai multe ori neavând nimic natural în ele. Cred că oricine, când a trecut pe sub un tei înflorit, a simțit nevoia să tragă aer în piept fără a se opri, parcă încercând să introducă în plămânii saturați de poluare, întreaga atmosferă.
Din nefericire, omul de cele mai multe ori a rupt legătura cu Creatorul său, rătăcește permanent într-un spațiu ireal în căutarea Adevărului și Fericirii. Caută dar nu vede că este lângă el. Aici. Aproape. În aerul cu miros de ceai de tei...