Rugăciunea lui Iisus
Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. Asta a fost evanghelia care s-a citit azi la biserică. Ioan, capitolul 17.
"Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt."
Definește foarte clar cine sunt cei credincioși. Cei care au primit cuvintele Mântuitorului și au cunoscut că Hristos este fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat. Și de asemenea spune foarte clar pentru cine se roagă și de ce. Se roagă pentru unitatea credinței "păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi" și doar pentru cei credincioși, nu și pentru "lume". Cum se poate ca Cel care nu și-a întors fața de la samariteancă să spună acum "nu pentru lume"?
Este diferență mare între cele două lucruri și lucrări. "Unitatea" se face doar în Biserică și are legătură cu comuniunea sau cuminecarea și fiind ceva propriu Bisericii, nu se poate da și celor din afară. Întrajutorarea oamenilor se face întotdeauna indiferent de naționalitate, sex, religie, convingeri politice și sociale, culoarea ochilor și a pielii sau sistemul de operare folosit pe calculatorul personal.
Muți spun "nu e de-al nostru, lasă-l să crape". Alții spun "hai să-l ajutăm că și el e lume". Omenia se vede în cea de-a doua atitudine. Și eu spun că omenia ar trebui să treacă peste "educație". Dacă un sistem, oricare ar fi el, te învață să faci rău celui de lângă tine, atunci acel sistem este rău și acea învățătură ar trebui ignorată. Cei care au trecut de 30 probabil își amintesc de fraze de genul "să-i distrugem pe toți dușmanii partidului" iar cei mai noi probabil că au pe cine să întrebe ca să vadă și cum s-au pus în aplicare asemenea doctrine.
A face diferența între piele și cămașă și între cămașa de pe tine și cea de pe gard e un lucru normal. Fiecare se iubește pe sine însuși, apoi familia și apoi pe cei din același loc, sat, oraș cu el. Ceea ce nu este normal este să-l urăști pe un om și mai ales să-l urăști pentru că nu vorbește ca tine sau nu gândește ca tine sau nu face parte din aceeași grupare. Este normal să-ți hrănești întâi familia dar dacă poți să primești la masă un trecător și n-o faci pentru că e negru sau e ungur, înseamnă că nici tu nu mai ești român.
Românii au tradiția de a întâmpina cu pâine și cu sare arătând cât de adânc s-a cioplit în ființa lor învățătura creștinească. Nu poți fi român fără să fii creștin. Da, nu este corect politic dar este adevărat. Român nu se referă la naționalitate ci la un fel anume de a fi, de a simți, de a te comporta. Am auzit uneori spunându-se "mi-e silă de România, mi-e rușine că sunt român". Eu sunt mândru că sunt român și încerc, pe cât îmi stă în putere, să-i fac și pe alții mândri de asta. A schimba răul în bine cred eu că este cel mai important lucru pe care-l putem face. Mult mai important și cu efecte mai pronunțate decât să bagi capul în nisip și să spui că nu mai există.
Nu toți oamenii cred la fel, nu toți văd la fel, nu toți gândesc la fel și nu toți înțeleg același lucru în același fel. Avem lucruri care sunt doar pentru cei de aproape și pe care nu avem voie să le dăm în afară pentru că de fapt nu sunt ale noastre, le primim în dar și darul este doar pentru cei pentru care a fost dat. Avem de asemenea lucruri pe care suntem chemați să le împărțim și să le împărtășim cu toată lumea, prieteni și dușmani, de aproape și de departe. Iar dragostea între oameni este unul dintre aceste lucruri care nu cere nimic pentru a fi dăruit. Nu cere nimic decât multă durere pentru cel iubit. Și, din fericire, durere... avem din belșug.
Această operă este pusă la dispoziție sub Licența Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creative Commons.
Dacă aveți nevoie de alt mod de licențiere, contactați-mă.
Comentariile aparțin celor care le-au scris.
Au menționat acest articol...
Pagini înrudite:
E posibil să vă placă și...
Urmați exemplul celor aproximativ 1131 de cititori care s-au abonat la fluxul RSS al sitului.
Sondaj
Comentarii recente
- Serafim: Eh...
- baba de mate: :) :(
- Simion Dumitru: Un mesaj din inimă
- Dragoi Geanina Catalina: Particip la concursul de poezie ortodoxa
- Serafim: Frumos
- chindris anca: Particip la concursul de poezie ortodoxa
- Anonim: Marturisesc ca nici eu nu
- iulian cacenschi: EU ŞI DUMNEZEU Sunt o rază
- paula: Doamne, strigat-am In ceas
- Dorina Stoica: Nu au fost adăugate
Comentarii
Rugaciunea lui Iisus
Titlul articolului ma duce cu gandul la rugaciunea inimii (isihasta) : Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, mantuieste-ma pe mine, pacatosul/pacatoasa! - rugaciune de pocainta foarte simpla, avand ca urmare salvarea sufletului oricarui crestin. "Rugati-va neincetat" (I Tes. 5,17), cu aceste cuvinte ne indemna marele Apostovol Pavel ca sa avem in permanenta lucrarea rugaciunii in viata noastra. Rugaciunea sincera, cu inima smerita si cu dragoste, este in acelasi timp o marturisire a credintei noastre in Domnul, Cel ce inalta firea umana din adancul incercarilor si a tuturor necazurilor. De aceea psalmistul David se ruga: " Dintru adancuri am strigat catre tine Doamne...auzi glasul meu" (Psalmi 129,1). Pocainta prin "Rugaciunea lui Iisus" trebuie sa se faca in smerenie caci: " Bucurie mare se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste" (Luca 15-17), ea este un strigat continuu a tot crestinul, in tot momentul: la necaz, la suferinta si la disperare.
Una din recomandarile primite de la parintele duhovnic - Arhim. Mina care s-a nevoit ani grei in inchisoare pentru apararea credintei ortodoxe, in timpul comunismului consta in faptul ca la rugaciunea inimii mai putem adauga si: " Doamne da-mi lacrimi, suspine si umilinta ca sa-mi plang pacatele mele". Mi-a placut de asemena , foarte tare si urmatoarea triada a parintelui: " Uita , Iarta , Rabda mult".
Un alt parinte duhovnic recomanda curatirea mintii in timpul noptii cu " Doamne, Doamne, Doamne..." Dar inainte de aceasta, trebuie sa lasam, sa ne treaca prin minte tot ce am facut in ziua respectiva si dupa care sa incepem curatirea mintii cu " Doamne, Doamne..." In loc sa ne alimentam si sa ne otravim inima cu ganduri de manie, de vrajmasie recomanda aceasta curatire a mintii zicand, "Doamne, Doamne..."
Sunt persoane care nu se angajeaza la practicarea rugaciunii inimii deoarece le e teama de ispite. Sigur sunt si atacuri de la cel rau dar nu ne lasa El, Domnul Iisus prada lui aghiuta. Nu este aghiuta sub nici o forma mai puternic decat Dumnezeu. Domnul Iisus ne-a invitat la ospat si e impreuna luptator cu noi.
Am sa fac o paranteza si am sa va povestesc una din experientele unei cunostinte cu privire la ispita. In una din nopti i-a facut o vizita neanuntata, :) aghiuta acestei cunostinte. A avut ghinionul aghiuta sa o gaseasca foarte ocupata si nu era nici intr-o stare de buna dispozitie persoana de care va vorbesc. Asa ca la momentul aratarii, aceasta cunostinta nu l-a luat in seama. Se tot invartea aghiuta pe langa ea, astepta o reactie, ceva (astepta sa se sperie de fapt). Persoana in cauza, nimic. Era prea ocupata , mai era si in necazul ei... Vazand persoana in cauza, ca se tot invarte aghiuta pe langa ea, si nu pleaca, ii cere sa o lase in pace pentru ca ea este ocupata cu ale ei si nu are timp acu de el. :) A socat aghiuta, ca nu s-a speriat si a plecat.
M.
MI-A AJUTAT , SHI-MI AJUTA-....
Rugaciunea lui Iisus am spus-o de cate o suta de ori , și cu alte rugaciuni .
o repetam mereu , in casa , in biserica , pe strada , in mașina , oriunde eram .
in tren spre aeroport , i-mi era rau și eram ff obosita , tremura tot corpul , am scos matania ( un șirag de bile , de lemn , cu o cruce de lemn la mijloc , o suta de bile),și am inceput sa spun:
apoi:
de o suta de ori : <,,Doamne Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu , milueșt-ma pe mine pacatoasa '',>
de o suta de ori :<,,Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu , miluește-ne pe noi ''>
de o suta de ori
de o suta de ori
de o suta de ori
acesta este < canonul de obște care il spune parintele Paisie Olaru >
el il zic mereu , și ma simt ff bine ...
chiar mi-a ajuta in tren , nu am mai avut nici un rau , nici o teama ca am bagaje multe , și sant singura ,
la ușa trenului aștepta un taximetrist , și imediat a intrebat cine vrea mașina , și m-a ajutat cu bagajele , m-a dus la aeroport , acolo am intalnit doamne f.f.f bune ,care au fost o companie ff placuta , pana la plecare, Chira o doamna , din orașul meu era și am mers cu același avion pana la Bolognia .
la vama , a fost , așa de rapid controlul , așa o vama ... de nici nu s-au uitat , erau așa de grabiți , ... a fost ceva dumnezeesc .
in avin, am mers ptr. prima data , a fost ff placut , deasupra norilor ., norii erau ca nameții de zapada , iar soarele la apus era ca o sfera imensa , ca o portocala imensa ...
mi-am adus aminte de ceva , care am citit , și am considerat ca era momentul și ocazia unica sa fiu aproape de cer , și sa zic ce am citit , cand ai necazuri , sa ridici ambele maini spre cer și sa zici < la cer se sfarșesc necazurile mele !> și așa am zis și eu , ca plecam ptr. prima data din Romania , și nu-mi parea rau ... chiar nu am crezut niciodata , ca ma voi bucura ca scap de țara mea .....
poate așa a fost sa fie , o schimbare de soarta , de destin , de orce .
ca tare s-au inrait, sant falși , lacomi ,inculți , oamenii in Romania .
ma rog ptr. toata lumea ca sa fie bine.
Doamne ajuta !.
Editat de Serafim:
Nu mai scrieți CAPS only. Scrierea doar cu CAPS face textul foarte greu de citit. De asemenea folosirea de "sh" și "tz" în loc de "ș" și "ț"
Rugăciunea lui Iisus
Ce bine ar fi să spunem: Doamne, Iisuse Hristoase , Fiul Lui Dumnezeu, mântuieşte-mă/miluieşte-mă, pe mine păcătosul/păcătoasa şi să nu mai terminăm! :) Inima noastră să fie ȋn contact permanent cu inima Lui Dumnezeu. Să fim mereu prezenţi – Aceasta trebuie să ne fie grija.
Domnul, Maica Domnului şi Ȋngerul Păzitor să-ţi ajute, acolo unde eşti, Ştefania :)
Maria
Despre omenie şi despre a fi român
Duminică, în timp ce Părintele citea Sfânta Evanghelie, am observat că era adânc pătruns de cuvintele Mântuitorului. Şi atunci, m-am gândit din nou la cât de mult ne iubeste Hristos, pe noi oamenii. Observăm aceasta nu numai din Sfânta Evanghelie, ci si din Psaltire ex. Ps. 8(4-9) si din alte cărţi sfinte. Dar, fiecare clipă ce ne-o daruieşte Dumnezeu este rodul dragostei Sale nemărginite. Câte ne dăruieşte Hristos, si nu le observam...
Cred ca a fi un om, este tot un dar al lui Dumnezeu.
A fi om adevarat, a da dovadă de omenie, este şi una din conditiile mântuirii fiecăruia dintre noi. Totul este să fim mereu cu Hristos. Chiar dacă nu zicem de 300 ori/zi rugăciunea "Doamne Iisuse...", a ajuta pe cel suferind, pe cel aruncat în stradă, pe cel flămând, pe cel care plânge, pe cel care îţi bate la uşă şi cere, pe cel însetat, etc. este tot rugăciune, atât pentru noi cât şi pentru cel ce suferă. Măcar cu un cuvânt cald, dacă nu avem altceva. Pentru noi, poate fi o rugăciune pentru iertarea păcatelor noastre sau a celor adormiţi dintre noi, iar, pentru cel aflat în suferinţă, la cuvântul cald, sau la mica milostenie pe care o facem se poate adăuga si o mică rugăciune: "Doamne, uşurează-i suferinţa şi necazul!".
Dacă a da dovadă de omenie face parte din condiţiile mântuirii noastre, mereu trebuie să ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute să fim oameni cu adevărat, aşa cum S-a gândit El să ne plăsmuiască.
Cum spunea Mitropolitul Filaret: "Lucrarea mântuirii, tu, nu o vei săvârşi fără Hristos, şi Hristos nu o va săvârşi făără tine!", sau "Împlinind fapta bună, adu-ţi aminte de Cel ce a spus: Fără Mine nu puteţi face nimic!(Ioan 15,5)"
Acum, că veni vorba de semeni, de cei aflaţi în necaz, indiferent de naţie, de religie, etc, să ne întrebăm: în această clipă, câtă suferinţă, câte lacrimi vărsate sunt în această lume... Sau mai grav, si mult mai dureros: în această clipă, câte suflete se chinuiesc în iad? Sigur, nu putem exprima. Poate, dacă fiecare, acolo unde s-ar afla, ar ajuta măcar cu un cuvânt pe cel suferind, s-ar mai reduce din această durere generală, şi poate atunci ne-am putea exprima...
Nici mie nu-mi place atitudinea unor fraţi români, care spun că le este ruşine că sunt români.
România este ţara strămoşilor noştri, este un pământ sfânt: sunt atâte Sfinte Moaşte, atâtea mănăstiri care, în mod tăcut, salvează acest pământ de la mari ispite. Cine spune că îi este ruşine să fie român, nu este român. Niciodată nu s-a gândit la oamenii care i-a dat acest popor: Sfinţi, părinţi cuvioşi, oameni de ştiinţă, dar, în primul rând acei oameni care spun asta nu s-au gândit la părinţii care le-au dat viaţă, care la rândul lor, sunt români.
Sigur, există români care greşesc. Dar, ei greşesc ca orice oameni din alte naţii.
Fiecare popor îşi are tradiţia sa, pe care o apără cu preţul vieţii. La fel, si noi, românii.
Când intri în liniştea plăcută unei păduri, si mai vezi copaci căzuţi, nu ii observi, ci iti continui rugăciunea in pace.
Sau, in mănăstire, dacă mai există neputiinţe, te lepezi de haina monahală?
La fel, nu ar trebui sa generalizam greşelile unora, si sa murdărim numele de român.
Dacă tai răul, trebuie sa il tai de la mine, apoi sa fac bine, si prin asta sa dovedesc eu, cu faptele mele, ce inseamna sa fii roman.
Publică un comentariu nou