Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Uneori se manifestă prin ceea ce se numește în limbaj curent atitudine misogină. Probabil că nu sunt totuși prea mulți bărbați care să urască cu adevărat femeile dar celor mai mulți le place să fie văzuți ca ființe superioare. Le place să privească de sus. Probabil se trage de la statul prea mult în picioare. Un complex de superioritate întreținut. Totuși cele mai misogine atitudini și afirmații le-am auzit chiar de la femei.

Dar să nu ne abatem prea tare de la subiect. Zilele astea cineva îmi spunea că o anume persoană nu prea știe nimic despre calculatoare și că probabil nu m-am uitat prea bine când am făcut angajarea cu pricina. M-am abținut și nu i-am răspuns nimic. Am zâmbit, doar, amar în sinea mea. "Oamenii se socotesc raționali însă pe nedrept, căci nu sunt raționali. Unii au învățat cuvintele și cărțile vechilor înțelepți. Dar raționali sunt numai aceia care au sufletul rational, pot să deosebească ce este binele și ce este răul, se feresc de cele rele și vătămătoare sufletului și toată grija o au spre cele bune și folositoare sufletului; iar acestea le săvârșesc cu multa mulțumire către Dumnezeu. Numai aceștia trebuie să se numească raționali". Așa zice Antonie cel Mare. Și tind să fiu de acord cu el.

Complexele de orice fel ne fac iraționali. Ne fură capacitatea de a vedea și de a spune lucrurile așa cum sunt. Să te vezi mai deștept decât ești sau mai prost, să te crezi mai mare sau mai mic, mai important sau mai neînsemnat decât ți-a fost croită plapuma și crucea. Poate sună a predestinare așa că simt nevoia să spun acum și aici că nu cred în kismet cu excepția cazului în care este vorba de scanerul wireless cu același nume. Uneori credem că nu putem și auzim "fie ție după credința ta". Sau necredința ta. Și chiar nu putem pentru că nu ne vedem în stare. Una dintre glumele care mi-au plăcut foarte mult sună cam așa: toată lumea știa că problema nu poate fi rezolvată, până într-o zi când a venit cineva care nu știa și a rezolvat-o. Prinde bine să uităm uneori. Să ne dez-educăm. Să aruncăm la gunoi tona de complexe și prejudecăți pe care ne-am chinuit atât de mult să ni le însușim și să încercăm să trăim cu adevărat. Fără limite, fără prejudecăți, fără teamă. Din nou, discutam cu cineva zilele astea și îmi spunea că modul în care văd eu lumea descrie de fapt perfecțiunea, Raiul. Da, dar nu mă oprește nimeni și nimic să devin EU perfect și prin asta să dau un exemplu. O lume de oameni buni însemnă o lume bună. O lume de oameni măcinați de învârtoșare și de neîncredere e o lume tristă, în care fiecare pretinde că-și vede propriul interes dar nu știe nici măcar ce anume vrea de la viață. "Facă-se voia Ta" dar dă-mi ce vreau eu chiar dacă nu știu ce cer. Spun că Tu știi mai bine dar în adâncul sufletului sunt convins că EU sunt cel ce sunt. Astfel de atitudini ne dau viața peste cap.

Mă uitam la copilul unor prieteni și-i spuneam mamei că are o fetiță extraordinară. Să n-o educe. Nu știu dacă a înțeles ce am spus. Nici nu am insistat.

"Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un ucenic, și dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei și îndoit decât voi". Este un cuvânt care ne este spus nouă. Celor care credem că "știm", că "putem", că suntem buricul pământului cu accent pe buric și uităm de pământ. Este o crimă să pervertești mintea unui copil. Este de asemenea un mare rău să vezi ce nu e bine din ce ai fost învățat și să nu-ți schimbi atitudinea.

Tot învățul are și dezvăț spune înțelepciunea românească. Doar de ne-am strădui.