Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Luminile Tavorului te-nvață,
O, suflete, cum să te schimbi la față.
Și de voiești să fii un alt Hristos,
Pe ucenici să-i lași la poale, jos.
În ploaia harului, pe vârf de stâncă,
Să guști singurătatea cea adâncă.
Ci tu așteaptă, colo sus, să vie,
În duh, bărbații: Moise și Ilie.
Ei vor veni și vor grăi cu tine,
În taină, despre tainele străine.
Și Moise, omul tare în cuvânt,
Ți-o da lumina Duhului Preasfânt.
Iar omul focului ceresc, Ilie,
Te va aprinde-n dragostea cea vie.
O, schimbă-ți fața, suflete al meu;
Dintr-un nimic tu fă-te dumnezeu