Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Din ce în ce mai des, ajungem să conjugăm verbul a se certa de cele mai multe ori la persoana întâia plural. „Ce faceți? Eh, ne certăm”. „Cum mai merg lucrurile pe acasă? Iar ne-am certat”. „Ce mai știi de cutare? Nu știu, suntem certați”.

Dacă mă cert cu cineva săvârșesc vreun păcat?

O problemă evidentă care vine din certuri este tulburarea, pierderea liniștii. Și este o problemă gravă dar nu este singura problemă care apare în cadrul certurilor.

A fost pentru prima dată când am trecut de porțile unui penitenciar. Nu sunt emotiv și nici ușor intimidabil dar când am intrat în curtea interioară, când am trecut de al doilea rând de porți, parcă mi s-a schimbat percepția asupra timpului și a vieții. Se spune că fiecare loc are un duh al lui. Este valabil și pentru pușcării.

Preotul penitenciarului, care mă însoțea, m-a condus în capelă. Am așteptat acolo până când a adus deținuții. Eu eram în altar dar îi auzeam cum se închină, ordonat, unul câte unul. Mai aruncau câte o privire cu coada ochiului către mine dar fără să fie insistenți.