Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Probabil ați auzit cuvintele „obișnuința este a doua natură a omului” și poate v-ați întrebat cum anume vine asta? Adică natura omului este cea cu care s-a născut, de unde apare o a doua natură? Natura oricărui lucru este dată de modul în care este alcătuit lucrul acela. Și totuși, faptul că numim un om bun iar pe altul rău, nu ține de modul în care a fost alcătuit ci de modul în care s-a obișnuit. De aceea numim obișnuința, a doua natură. A doua natură este ceea ce ajungem să facem din reflex. Dar să intrăm mai în amănunt în această analiză.

De-a lungul timpului au existat diverse granițe contestate și prin urmare multe conflicte. Cyrus cel Mare a vrut să aibă toată lumea și a cam luat tot ce i-a stat în cale până când a dat de Tomiris care i-a curmat brusc ascensiunea săturându-l definitiv de sânge. Romanii au vrut Mediterana și nu s-au oprit doar la ea. Rușii au vrut Basarabia, și au luat-o. Doar că granițele țărilor nu sunt singurele care ajung să fie contestate. Există granițe culturale și spirituale pentru care se duc lupte mult mai aprige.

Luminile Tavorului te-nvață,
O, suflete, cum să te schimbi la față.
Și de voiești să fii un alt Hristos,
Pe ucenici să-i lași la poale, jos.
În ploaia harului, pe vârf de stâncă,