Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Scrisoare deschisă Înaltpreasfințitului Teofan,
arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei

Înaltpreasfințite Părinte

Așa cum probabil ați aflat deja, acum aproximativ două săptămâni a apărut pe Internet o înregistrare cu părintele Justin Pârvu îndemnând lumea să facă diverse lucruri nu tocmai ortodoxe. Am scris la acel moment câteva rânduri în care am atras atenția că poziția părintelui este eretică și schismatică arătând că îndemnul la neîmpărtășire cu preoți și ierarhi care au carnet de conducere mai nou de 2 ani este bază pentru schismă și că prefer să nu detaliez partea cu erezia la acel moment, fiind o acuzație destul de gravă.

La ora actuală mă aflu într-o dilemă. Nu vreau să-l înfierez și mai mult pe părintele Justin dar nici nu pot să stau și să tac, fără să fac nimic atâta vreme cât văd că lumea nu pricepe cât de mare este pericolul ereziei și al schismei și nu văd nici o poziție Ortodoxă clară și oficială în această privință. Părintele Mihai Vălica a dat un fel de răspuns, (îmi cer iertare, dar destul de slab din punct de vedere teologic), arătând că nu trebuiesc opriți de la împărtășire cei care au acte noi (cu cip) ci că trebuiesc îndreptați ca unii care păcătuiesc împotriva proorociilor citând comunicatul de la Petru Vodă care îl numește „păcat împotriva evidenței Apocalipsei”. Niciunde în canoanele Bisericii nu se pomenește de „păcatul împotriva unei proorocii” sau de păcat împotriva Apocalipsei. Să nu uităm că Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul a fost introdusă târziu în canonul biblic și nu există nici o pericopă din Apocalipsă pusă în nici una dintre slujbele Bisericii. Asta nu înseamnă că ar fi mincinoasă proorocia ci doar că Părinții au socotit că nu este de folos omului să se gândească la sfârșitul lumii mai mult decât la sfârșitul lui personal.

Cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola întâia către Tesaloniceni care se ia ca argument „proorociile să nu le disprețuiți” este schimonosit și scos din context pentru a încăpea în modul de înțelegere neortodox. În aceeași epistolă, același capitol 5, câteva versete mai înainte spune „vă mai rugăm, fraților, să cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voștri în Domnul și vă povățuiesc; și pentru lucrarea lor, să-i socotiți pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiți între voi în bună pace. Vă rugăm însă, fraților, dojeniți pe cei fără de rânduială, îmbărbătați pe cei slabi la suflet, sprijiniți pe cei neputincioși, fiți îndelung-răbdători față de toți.” Iar mai departe spune „feriți-vă de orice înfățișare a răului”. Inclusiv răstălmăcirile personale ale profețiilor sunt tot un „rău” atunci când se fac spre tulburarea oamenilor și luându-le nădejdea mântuirii.

Comunicatul de la Petru Vodă îndreaptă unele dintre greșelile părintelui Justin dar din 6 puncte, unul este dedicat faptului că acea înregistrare era într-un fel secretă și nu trebuia făcută publică, deși se vede că erau cel puțin trei oameni care vorbeau cu părintele și prin urmare nu era vorba de o spovedanie. Ori tocmai acest fel de a spune un lucru pe ascuns și alt lucru în mod oficial, cu public, este cel care seamănă multă îndoială în inimile credincioșilor și pregătește o (nouă) scindare în sânul Bisericii.

În înregistrarea cu pricina, părintele Justin spune „Duhul Sfânt ne-a părăsit și acuma omul merge în virtutea răului”. Asta este erezie pentru că Mântuitorul a făgăduit că va fi cu noi, prin Duhul Sfânt, până la sfârșitul lumii și că nu ne va părăsi niciodată. Sfântul Simeon Noul Teolog numește eretici pe cei care spun că Duhul Sfânt nu mai este prezent acum în lume la fel ca și pe vremea sfinților apostoli. Iar despre vremea sfinților apostoli Sfântul Evanghelist Marcu spune în capitolul 16 „Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care urmau”.

Alte greșeli (nu erezii) din cuvântarea cu pricina ar fi faptul că spune că nu are voie să se roage la Liturghie pentru cei care au acte de identitate noi. Că n-are valoare credința, dragostea, evlavia credincioșilor dacă au acte de identitate noi (cu cip). Expresia exactă a fost: „credincioșii care rămân aici cu CIP-ul nu au nici o valoare”. Că acceptarea unui act de identitate reprezintă cădere din Har de parcă Duhul Sfânt s-ar teme să se apropie de ceva sau de cineva. Singurul caz în care suntem învățați că Duhul Sfânt se depărtează de la noi este lepădarea de credință care se face cu bună știință și de bună voie, la fel cum la botez lepădarea de satana se face prin viu grai. Chiar dacă avem intermediari nașii de botez din pricina vârstei fragede la care se botează copilul, nașilor li se pune în vedere faptul că sunt responsabili pentru buna învățare și educare a noului botezat.

Mai spune că nu este întoarcere pentru cei care au primit astfel de acte „toți care au pașapoarte, buletine, carnete,... chiar dacă-l arunci, nu ai voie, ai semnătura”.

De asemenea spune că preoții și episcopii care au acceptat aceste acte nu mai au harul preoției. Știu de la părintele Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria, un foarte înflăcărat luptător împotriva ereziilor și neregulilor din Biserică, despre o metodă foarte simplă de verificare dacă un preot are har sau nu. Pui preotul respectiv să facă aghiazmă și o pui într-o sticlă timp de 40 de zile sau mai mult. Dacă nu se strică (apa simplă se împute când este ținută multă vreme) atunci preotul sau episcopul acela este canonic și are harul preoției.

Un părinte din mănăstire, preot, mi-a mărturisit că are carnet de conducere nou și de asemenea are card bancar nou (tot cu cip). Avem aghiazmă făcută de el de mai mult de două luni și încă este foarte bună și nu s-a stricat. Deși la noi la mănăstire se face aghiazmă în fiecare lună așa cum ați poruncit, totuși mai rămâne și din cea veche uneori.

A spune că preotul lui Hristos devine preotul lui antihrist, din pricina unei bucăți de hârtie cu un grăunte de siliciu în ea, chiar dacă acela este un act de identitate, care dă numele, prenumele și alte date personale și nu este o lepădare conștientă și de bună voie, este o nebunie care nu poate fi inspirată de Duhul Sfânt. Preoții și episcopii nu devin ai diavolului decât dacă fac lucrările diavolului și chiar și atunci este pocăință și este întoarcere.

Spune că beția sau alte păcate nu întinează harul preoției (ceea ce este foarte adevărat) dar spune de exemplu că dacă un preot este ateu, harul nu mai este valabil. Avem multe mărturii că nu este așa, că preoți atei au fost și din păcate încă mai sunt în sânul Bisericii și totuși s-a săvârșit Liturghie prin mâinile lor și au fost văzuți înconjurați de îngeri și de foc în vremea Sfintei Jertfe. Uneori s-au săvârșit și minuni prin mâinile lor spre îndreptarea lor și a celor care au văzut, unii dintre ei întorcându-se la dreapta credință. Și dacă poate face Sfânta Liturghie care ar fi impedimentul pentru a nu putea să spovedească? Evident, cu excepția cazului în care are oprire de la arhiereu să săvârșească ceva. Despre oprirea arhiereului sau a sinodului ne spun canoanele că are efect imediat chiar dacă nu este vorba de caterisire definitivă. Canoanele o numesc caterisire temporară și spun că preotul căruia episcopul său i-a interzis să slujească „nimic să nu poată” chiar dacă a fost oprit doar cu cuvântul. Concluzia ar fi că nu putem pune sub obroc iconomia lui Dumnezeu. Cele care ni s-au dat și cele despre care ni s-a spus, de acelea trebuie să ne grijim iar toate lucrurile pentru care nu am primit încredințare, le lăsăm așa cum sunt pentru că doar Dumnezeu știe de ce le-a lăsat așa și ce are de gând cu ele.

De asemenea este o greșeală a-i învăța pe oameni că retrăgându-se la țară „scapă de vânătoare”. Proorociile, dacă tot e vorba să vorbim despre ele, spun că nu va putea scăpa nimeni nici în gaură de șarpe.

Mărturisesc că nu am acte cu cip pentru că nu am fost nevoit să le schimb deocamdată. În plus văd în aceste acte o încălcare flagrantă a libertăților mele civile, a dreptului meu constituțional de a alege. Totuși, libertatea mea o socotesc ca gunoi față de Evanghelie, care ne îndeamnă să ne supunem stăpânirilor lumești atâta vreme cât nu ni se cere lepădarea de credință.

Numesc oameni duhovnicești pe cei care trăiesc și învață sub umbra Duhului Sfânt și nu pe cei care se prefac sau par a fi duhovnicești. Știu că pot părea foarte dure și lipsite de dragoste cuvintele mele dar nu văd nici o altă abordare care să atragă atenția suficient de mult asupra pericolului acestui mod de a predica și încă nu sunt sigur că am atins toate problemele. Nu știu din istoria Bisericii de nici o metodă ocolită de a lupta cu ereziile, cu schismele și cu minciunile ridicate la rang de învățătură evanghelică. Nădăjduiesc ca și părintele Justin Pârvu să se întoarcă de la propovăduirea neadevărurilor și să revină la învățătura Bisericii lui Hristos. Să-l aud vorbind măcar odată despre ascultare, despre smerenie, despre deșertăciunea împotrivirii față de multele rele care sunt în lume, care însă nu ne opresc de a ne ruga și de a da slavă lui Dumnezeu celui în Treime lăudat. Nu suntem chemați la a îndrepta situația politică a lumii ci la a clădi Împărăția Cerurilor în inimile noastre.

Totuși din pricina nivelului la care s-a propagat sminteala și pentru faptul că mulți oameni îl idolatrizează de-a dreptul, considerându-l mai presus de cădere (lucru care se vede din comentariile de pe Internet din care multe afirmă că părintele Justin nu poate fi judecat nici de către Sinod), probabil că o asemenea revenire ar fi bine să fie făcută în public. Nici așa probabil că sminteala nu va lua sfârșit pentru că mulți vor socoti că părintele spune ceea ce a fost obligat să spună iar învățătura „secretă” rămâne aceeași. Nu știu care ar fi o măsură potrivită în cazul de față și dau slavă lui Dumnezeu că nu sunt eu arhiereu să trebuiască să iau o hotărâre pentru păzirea turmei.

Așteptând cuvânt de îndreptare pentru mine și pentru toți cei pe care-i păstoriți, rămân al Înaltpreasfinției Voastre supus ascultător întru Domnul,

Ierodiacon Serafim Pantea
18 iulie 2010, Mănăstirea Golia