Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Un cuvânt foarte des uzitat, de multe ori luat ca ideal și totuși înțeles în multe feluri. Pentru unii înseamnă să poți să te încingi singur și să mergi unde vrei sau să poți să spui ce vrei și să înjuri pe cine-ți cășunează. Mai sunt alți oameni care prin libertate înțeleg, ca și Cleopatra, să poți să alegi al cui rob vrei să fii. Alții, ca Steinhardt, au ajuns la concluzia că libertatea nu ți-o poate lua nimeni atâta timp cât este vorba de una interioară în care bocancii răcanilor n-au acces. Mă rog, există și ideea destul de răspândită că libertatea înseamnă "drugs, sex & rock'n'roll". Chiar mai mult decât atât, o extrapolare a acestei idei și de asemenea cu din ce în ce mai mulți adepți zice că "America stands for freedom/ but if you think you're free/ try walking into a deli/ and urinating on the cheese" sau pe românește (pentru că mi s-a atras atenția că nu toți înțeleg ceea ce scriu aici în engleză), dacă te crezi liber, încearcă să intri în magazinul de delicatese și să urinezi pe tejgheaua cu brânzeturi fine. Există ideea eliberării de patimi și de sub robia păcatului, iar ideea de păcat este de asemenea foarte diferit înțeleasă de fiecare. Alții vor spune că prejudecățile sunt cele care ne împiedică să fim liberi cu adevărat. Folosirea de programe de calculator cu licențe coercitive în loc de programe libere ar putea fi un impediment în atingerea unui grad avansat de libertate. În fizică se vorbește de grade de liberate.

Da, ideea de libertate este diferit înțeleasă de fiecare om, chiar dacă mulți fac parte din aceeași categorie socială, din același curent politic, din aceeași zonă geografică sau formare culturală. Probabil că este una dintre noțiunile care pe pământ a ajuns să aibă peste 5 miliarde de versiuni ușor diferite una de alta. Care este cea corectă? Există o înțelegere corectă a libertății? Mulți vor spune "da, vă spun eu cum este". Totuși voi înclina să-i contrazic. Oare a ajuns careva dintre noi să fie stăpânitorul Adevărului? Este careva dintre noi mai presus de căutare? Mai presus de întrebare? Care dintre oameni a ajuns la desăvârșire în afară de Cel care este desăvârșirea însăși? Cel care crede că nu mai are nimic de învățat cât timp trăiește pe acest pământ este fie Dumnezeu (și știu că citește ce scriu chiar dacă nu se incrementează contorul când o face) fie un nebun fără minte care din mândrie și prostie a ajuns să cadă mai jos decât toți oamenii, crezându-se pe el a fi "buricul pământului".

După ce am spus toate acestea ar mai avea rost să vă spun ce înțeleg eu prin libertate? Cred că da. Măcar pentru faptul că am avut suficient de multă mândrie în mine ca să cumpăr un domeniu cu numele meu și să fac publice o parte din gândurile mele. Libertatea este nestematul despre care spune în scriptură că atunci când l-ai găsit vinzi totul ca să poți să-l cumperi și nu te mai interesează nimic altceva. Iubesc libertatea. De ce un om ca mine, care își afirmă dragostea și dorința de libertate a ajuns să facă ce-i spun alții? Viața este plină de paradoxuri. Dar frumusețea paradoxurilor este că deși încurcă mintea iscoditoare, te ajută să treci dincolo de multe ziduri în schimbul unei fărâme de încredere. Trăiesc într-o mănăstire, folosesc Linux pe calculatoare și susțin mișcarea Open Source, nu citesc ziare și nu mă uit la știri, nu trec strada pe roșu, încerc să nu fac rău chiar dacă de multe ori este foarte tentant. Toate acestea sunt mici exprimări ale ideii de libertate așa cum o înțeleg eu. Sunt alegeri pe care le-am făcut și pe care le-aș face din nou. Am făcut și fac multe lucruri care contravin scopului meu, de a dobândi libertatea absolută. Încerc totuși să nu le repet.

Nu suntem liberi cu adevărat niciunul și de aceea tânjim atât de mult cu toții după libertatea adevărată, chiar dacă nu ne dăm seama de multe ori sau nu conștientizăm că asta vrem. Libertatea este absolută sau deloc.