Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

Stăteam ieri și mă gândeam la unele lucruri pe care le am de făcut când deodată mi-am dat seama că afară se auzea ciripit de păsărele. Nu, nu s-au întors păsările migratoare. Doar vrăbiuțele profitând de puțină căldură au început să facă pe parlamentarii. Sau poate și pentru ele luna asta se cheamă "fe-martie". Încă nu a venit vremea să pun mănușile la păstrare dar parcă se arată "în ghicitură" că urmează acuși primăvara.

Ciudați mai suntem și noi oamenii. Vara vrem răcoare, iarna vrem căldură, mereu vrem ceea ce nu avem iar la ceea ce avem nu ne uităm. Și tocmai ceea ce avem este de multe ori cel mai important lucru. "N-am aia sau ailaltă, vai, ce mă fac?" Dar dacă n-ai avea sănătate? Sunt unii care n-o au nici pe asta, dar sunt iubiți de familie, de prieteni. Modul acesta ambițios de a trata viața, alergătura după "altceva" este unul dintre lucrurile care ne îmbătrânesc prematur. Și nu zic de bătrânețea care se acoperă cu șmacuri și operații estetice. Îmbătrânim sufletește din cauza stresului, a grijilor, a alergăturii, de cele mai multe ori fără rost. Ne distrugem sănătatea umblând după bani și apoi dăm toți banii ca să ne recăpătăm sănătatea cum văzusem scris la un moment dat într-un email viral. Ne împropriem sistemele de valori ale celor din jur în loc să gândim singuri ce este bine și ce este rău, ce contează și ce nu. Că dacă tot am mâncat din pomul cunoașterii binelui și răului, cel puțin am putea să folosim ceea ce am dobândit. Ar fi cazul să fim într-adevăr fără prihană ca porumbeii și înțelepți ca șerpii, nu fără minte ca găinile și vicleni de crapă pielea pe noi.

Sunt puține lucruri în viață pentru care merită să ne dăm toată osteneala să le avem. Și tocmai pentru că sunt lucruri simple, de cele mai multe ori le ignorăm. Avem nevoie de atât de puțin ca să fim fericiți. Uneori puțină căldură ne este suficientă. Dar numai dacă știm să ne bucurăm de ea ca și vrăbiuțele.