Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți

5W (și un H) este prescurtarea pentru un set de reguli jurnalistice pe care ar trebui să-l îndeplinească o știre. Cei 5 de W sunt „what, who, why, when, where” înseamnă „ce, cine, de ce, când, unde” iar H vine de la „how” adică „cum”. Prin urmare o știre ar trebui, cel puțin teoretic, să răspundă la aceste 5 întrebări plus una. Ce s-a întâmplat, cine era acolo, de ce s-a întâmplat, când s-a întâmplat și unde s-a întâmplat, detaliind eventual și modul în care s-a întâmplat.

Iubirea mea, Tu, crinul meu de foc,
Tu floare-n flăcări, cu miresme bune,
Tu, mir de preț, mănunchi de busuioc,
Și taină care nu se poate spune;
Iubire, val de apă preacurată,

O lume plină de informație. O lume în care informația încearcă să-ți înlocuiască gândirea proprie. O lume în care suntem controlați prin ceea ce ni se spune sau ni se arată.

Un fost fumător spunea că el crede că unul dintre principalele motive pentru care este atât de dificil să te lași de fumat este că beneficiile în cazul în care te lași și pericolele în cazul în care continui par foarte îndepărtate în timp. De aceea s-au gândit unii să facă un grafic ca cel de mai jos cu efectele începând din momentul în care nu ai mai pus țigara în gură.

În 20 de minute presiunea arterială scade la normal.
În 8 ore nivelul de monoxid de carbon (gaz toxic) din sânge scade la jumătate și nivelul de oxigen revine la normal.

Nu știu dacă se întâmplă mai des decât acum 100 sau 1000 de ani dar fiind mai aproape de ceea ce pot vedea cu ochii, pare mai presant, pare că acum s-a adunat tot ce nu s-a întâmplat în ultimii 2000 de ani. Ne face cu ochiul la tot pasul și uneori ne lăsăm prinși, alteori găsim tăria de a ne păstra demnitatea umană și a nu lua în seamă ceea ce pare a fi, nefiind.

„Poți trăi în două moduri“ spunea Einstein „poți trăi ca și cum nu ar exista minuni sau poți trăi ca și cum totul este o minune“.

Trecem pe lângă un tramvai și încercăm să ne ferim privirea pentru că e tot vagonul ăla vechi de nu mai știu câți ani. Dar câte lucruri demne de minunare nu ascunde tărăboanța aia cu pantograf? Trenul acela galben fără cai. Câți electroni fug din calea câmpului magnetic prin fiecare spiră ca să-l facă să se miște? Și dacă i-am număra și le-am știi numărul exact, am înțelege de ce se tem și ce anume iubesc acei electroni?

Dacă tot citiți acest articol probabil aveți impresia că știți ce anume este Internetul. Totuși, pentru că am văzut mulți oameni care nu știu ce este și cu ce se ocupă acest „Internet”, m-am gândit că ar fi bine să încerc să dau câteva explicații. În special cei care au impresia că știu ce este vor să arate mai departe cât de pricepuți sunt și încep să vorbească despre cât de bun sau cât de rău este Internetul, arătând foarte clar din alocuțiunile lor că nu au nici cea mai vagă idee despre ce anume vorbesc.

Am primit un telefon și am fost întrebat dacă nu cumva vreau să fiu moderator într-o tabără organizată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Bineînțeles că vreau, mai ales că e vorba de o tabără la munte. La întâlnirea cu moderatorii am aflat că tabăra e la corturi. N-am mai fost la munte cu cortul de aproape 19 ani așa că m-am bucurat din nou. Am fost desemnat DJ-ul taberei, lumea neștiind că nu prea am obiceiul să ascult muzică și prin urmare cunoștințele mele despre partea audio sunt minime. „E tot cu butoane ca și la calculator” mi s-a spus.

Din ce în ce mai des, ajungem să conjugăm verbul a se certa de cele mai multe ori la persoana întâia plural. „Ce faceți? Eh, ne certăm”. „Cum mai merg lucrurile pe acasă? Iar ne-am certat”. „Ce mai știi de cutare? Nu știu, suntem certați”.

Dacă mă cert cu cineva săvârșesc vreun păcat?

O problemă evidentă care vine din certuri este tulburarea, pierderea liniștii. Și este o problemă gravă dar nu este singura problemă care apare în cadrul certurilor.

Părinte Serafim,

Felicitări pentru curajul cel bun! Ai pus problema foarte bine, dar ai procedat și mai bine prin faptul că ți-ai asumat public această poziție. Priveam și eu uluit revărsarea de rătăcire dinspre Petru Vodă, aberațiile părintelui Valica cu pretenții de analize teologice, toată isteria apocaliptică, acest armaghedon reloaded de cea mai proastă inspirație hollywoodiană - și chiar mă întrebam dacă în Biserică nu mai este nimeni care să le răspundă. Lucram și eu la un articol, n-am mai răbdat, dar văzând scrisoarea ta m-am liniștit și m-am întors la treburile mele.